- Descrie o amintire plăcută, de Crăciun.

- Pentru mine, Crăciunul este echivalentul perioadei pe care o petrec în satul natal al mamei meme, acolo unde merg în fiecare an. Acolo e o oază de liniște, acolo e toată copilăria mea și acela e unul dintre cele mai importante locruri în devenirea mea umană. E un spațiu idilic, pe care îl asociez cu o formă de liniște. Acolo se păstrează o tradiție foarte veche a colindatului de Crăciun, se cântă colinde în graiul vechi.

- Când ai fost ultima dată la colindat?

- Anul trecut, cu oamenii din sat de acolo. Numele satului este Livezi. Ăsta e numele recent. Dar numele vechi e Găuricea, pentru că, acolo, sunt niște mine și de la asta s-a tras numele ăsta.

- Începi să decorezi bradul și prin casă cu mult timp înainte de Crăciun?

- Nu decorez absolut nimic. Nu pentru că mă duc în satul mamei. Și dacă aș sta acasă, nu aș decora, propriu-zis. Nu pentru că am o problemă cu asta, dar nu simt să fac asta. Deși, când eram copil, în satul bunicilor mei, eram foarte foarte entuziast să fac bradul împreună cu verișoara mea. Era un brad pe care îl aducea bunicul din pădure.

- Cum arată, pentru tine, bradul ideal de Crăciun?

- E acela din copilărie. Nu sunt un activist, dar, cu toate astea, nu mă plasez în zona în care să încurajez tăierea copacilor. Dar, ca să răspund și, poate, inspiră pe cineva, pentru mine, bradul ideal ar arăta mult mai degrabă ca în acele imagini de pe internet: un brad făcut din cărți și pusă o instalație pe el. Invenții de genul ăsta. Nu aș tăia un copac, să-l aduc în casă și să pun bomboane în el.

Interviul integral, în clipul alăturat.