Kimi Werner isi petrece zilele la granita dintre statutul de pradator si cel de prada. O zi se scufunda liber in ocean si cauta urmatoarea sa masa, a doua zi este "la mila" unui rechin alb. Nu stie ce este frica, nu are de ce - Marele rechin alb ii este cel mai bun prieten.

"Ai o gura de aer, o lansare, o sansa si o lovitura pentru a captura un peste", spune Warner despre sesiunile sale de vanatoare cu sulita. Atunci instinctul de vanator se instaleaza - e vorba de concentrare si sange rece. Dar asta nu inseamna ca Warner ucide din placere sau ca se simte indreptatita sa faca asta pentru ca e om: "Nu cred ca omul si ecosistemul sunt doua lucruri separate. Nu cred ca sunt in varful lantului trafic, locul meu se poate schimba oricand".

Intr-adevar, locurile se schimba cat ai clipi. A aflat asta pe propria piele cand s-a intalnit pentru prima data cu cel mai temut tip de rechin, Marele rechin alb. Se afla intr-o deplasare pentru a studia specia de peste, fapt pentru care s-a scufundat ca de obicei: "Imi potriveam masca si atunci un coleg m-a scuturat: stiam ce o sa vad si intr-adevar, langa mine era cel mai mare cap de rechin alb pe care il vazusem vreodata".