Majoritatea dintre noi se confruntă cu apariţia molarilor de minte în jurul vârstei de 18 şi 24 de ani. Unora le ies toţi, altora nici unul, iar acest lucru se explică prin evoluţia omului, a masticatiei şi alimentaţiei, micşorării maxilarelor care nu mai permit apariţia tuturor celor patru, provocând dureri. Ce este de făcut în acest caz? E bine să le laşi sau să le extragi? Sunt posibile complicaţii? Iată răspunsuri la aceste întrebări.

Molarii de minte au rolul de a mesteca, a tăia şi fărâmiţa alimentele şi sunt la fel de utili ca şi ceilalţi dacă vor creşte în mod corect, susţinuţi de gingii şi oase sănătoase. Îngrijirea molarilor de minte se face separat, deoarece erupţia nefiind completă ei rămân mai mici decât ceilalţi dinţi şi astfel periajul trebuie făcut individual. Tocmai datorită faptului că nu li se acordă atenţie separată, aceştia nu ajung să fie periaţi şi se cariează mult mai repede.

”Apelăm la soluţia extracţiei atunci când molarii de minte sunt parţial erupti şi nu au suficient spaţiu, dacă generează durere, sunt cariaţi profund sau dacă sunt parţial îngropaţi în osul maxilar şi sunt orientaţi spre dintele vecin pe care îl pot caria. Aceştia se scot şi dacă va creşte retenţia plăcii dentare sau dacă sunt inactivi în masticaţie şi nu au antagonist (pentru a putea favoriza mai bine igienă molarului din faţă lor care are un rol important în masticaţie). Dacă însă la erupţie molarul nu poate străbate mucoasa de deasupra lui şi observăm că are loc în cavitatea bucală, se va face doar o incizie pentru a-i permite acestuia să-şi urmeze erupţia pe arcadă. Un molar de minte este valoros într-o viitoare lucrare fixă, atunci când lipsesc molarii vecini, de aceea extracţia acestuia, care de altfel este destul de dureroasă ar trebui să se facă numai dacă este impetuos necesar”, explică Andra Custura, medic stomatolog şi manager medical Andra Smile.