Nu exista pe lume om care, intr-un moment crucial al vietii, sa nu se fi luat la bani marunti. Autoanaliza facuta cu simt de raspundere poate scoate la iveala multe neajunsuri de care nu ne dam seama, dar care distrug nu numai capacitatea noastra de a face fata unor situatii noi si neconfortabile, dar si de a depasi propriile obstacole. Tendinta normala si destul de egocentrica este aceea de a considera ca tot ce am facut pana la momentul respectiv este bun, frumos si plin de succes. De multe ori insa, realitatea faptica ne contrazice, pentru ca actiunile noastre sunt proiectia unei fictiuni interioare si n-au legatura cu exteriorul.

Pentru a armoniza capra cu varza, e de dorit ca macar cateva momente pe zi sa devenim propriul nostru judecator si sa vedem lucrurile asa cum sunt, nu cum am vrea sa fie. Sa ne obiectivam si sa vedem cauzele care ne fac sa percepem gresit informatia din exterior si apoi sa analizam cauzele pentru care raspundem noi gresit stimulilor. In general, oamenii tind sa se declare multumiti de existenta lor. Nemultumirea apare atunci cand intre nazuinte si realitate intervine un hiatus greu de depasit. Dar nemultumirea de sine, atunci cand nu aluneca pe panta patologicului si da in depresie, poate fi un important motor al progresului individual. Dimpotriva, automultumirea poate fi o capcana psihologica periculoasa, pentru ca risti sa ai senzatia ca lumea incepe si se termina cu tine.