S-a născut pe 25 septembrie 1913 la București, în mahalaua Cărămidarilor, ca cel de-al treilea copil al Anei Munteanu și al lui Ion Coandă Tănase.

A fost supranumită Pasărea măiastră, Edith Piaf a României și Regina cântecului popular.
A urcat prima oară pe scenă în 1921, la Căminului Cultural „Cărămidarii de Jos” din Calea Piscului, la serbarea de sfârșit de an a Școlii primare nr. 11.

A făcut doar trei clase de liceu căci trebuiaa să muncească alături de părinți.
La cincisprezece ani merge la concursul Miss România.

Gaby Michăilescu scrie în cartea "Maria cea fara de moarte" publicată în 2003: “a picat la proba costumului de baie, considerându-se că este încă neformată la corp și că are picioarele prea groase.”

Însă un medic tinerel de la spitalul Central o cucerește și o lasa gravidș la numai 16 ani. Pentru a scăpa de complicatii, "iubărețul" aranjează un avort. Gestul avea să o coste pe Maria, care nu va mai putea avea niciodată copii.

Maria fuge de acasă și se angajează casieriță la unul din birturile Capitalei. Începe să cânte și vocea ei place mușteriilor.
Norocul îi surâde și semnează un contract cu restaurantul Neptun de pe strada Buzești.
Face prima înregistrare magnetic la Viena, apoi alte înregistrări la Radio.
În 1939, participă la concertul din Pavilionul Romaniei de la Expoziția Internațională din New York unde cântă în fața preșsedintelui și a lui Yehudi Menuhin.

În cartea "Un veac de spionaj, contraspionaj și poliție politică", istoricul Mihai Pelin spune: “Maria avea la sfârșitul anilor 30 relații foarte apropiate cu Maurice Negre, corespondentul de la București al agentiei Havas și rezident al serviciilor speciale franceze.
În 1940, face un turneu în Turcia - locul de întâlnire al agenților secreți.
La întoarcere devine ținta serviciului secret al armatei germane Abwehr, care încearcă să o recruteze. Ea refuză. “

După 23 august 1944, Maria continuă să fie în preajma spionilor.
A ajuns în anturajul generalului E.R. Geer, șeful secției armatei de uscat în Misiunea Militară Britanică din România. I-a fost recomandată de Alfred de Chastelain.
Securitatea comunistă a urmarit-o.
A fos descoperită în 1952, dar era iubită de public și nu i s-a întâmplat nimic.

S-a casătorit cu Clery Sachelarie - un fost moșier și magistrat, un jucător înrăit la cursele de cai.

În 1938, la Paris, Dimitrie Gusti organizează o expoziție de artă populară.
Atunci Maria îl întâlnește pe Brâncuși. S-au îndrăgostit nebunește încă din prima clipă.
Avea 25 de ani. Brâncuși 62.

Maria nu a mai părăsit atelierul artistului vreme de două zile și două nopți. A uitat cu totul de recitalul pe care trebuia să îl susțină.

Dimitrie Gusti s-a fsupărat. I-a luat bilet spre țară și ia lăsat-o să se descurce singură. Dar ei nici nu îi păsa. Era foarte îndrăgostită. Se spune că Brâncuși a fost singurul bărbat pe care l-a iubit cu adevărat întreaga sa viață.

“Când te ascult cum le zici, Mărie, aș fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasăre Măiastră! Auzi tu, fată, mă înțelegi? Vezi, tu, Mărie! Am colindat toată lumea, mă cunoaște tot pământul prin ce m-am priceput să fac, dar când aud cântecele noastre, mă apucă un dor de țară, de oltenii tăi și-ai mei, de apa tânguitoare a Jiului, de satul meu… Auzi? Mă-nțelegi?”

În 1939 îl părăsește însă.
Brâncuși moare în 1957, iar ea îl jelește cu adevărat.

Maria merge la arhitectul Octav Doicescu. Își dorea o școală de muzică folclorică la Târgu-Jiu. În primăvara lui 1963, într-un turneu la Hunedoara, află că este bolnavă de cancer la plămâni.
S-a stins din viață la Spitalul Fundeni, pe 22 iunie 1963, la ora 14:10.