Am avut ocazia să văd oameni plângând sau râzând la piesele mele. Acestea erau bucuriile pe care mi le făcea publicul, iar aplauzele lor îmi dădeau garanţia că fac o treabă bună. Îmi amintesc că, la multe teatre la care jucam, toaleta era afară, iar regizorul ne punea să ne ştergem tălpile bine înainte de a intra, pentru că scena este un altar. Din păcate pentru noi, trebuia să ai o anumită normă pe lună ca să îţi poţi lua banii, ceea ce de multe ori era imposibil de realizat. Ajunsesem să mă împrumut ca să am ce mânca. Unul dintre regizorii de la teatru, văzându-mă atât de necăjit, m-a trimis în corturile de armată să le spun bancuri soldaţilor ca să fac rost de bani. La sfârşit m-am ascuns după unul, am început să plâng şi mă tot întrebam ce era actorul...

Eu sunt născut pe vremea Regelui, am prins dictatura lui Gheorghiu Dej, comunismul lui Ceauşescu, iar acum mă aflu într-un capitalism feroce, în care patronează doar banul. Nu am fost şi nu sunt de acord cu această Europă în care ţările nu-şi mai au banul lor. Când începi să combini lucruri pierzi firul originalului”, spunea maestrul.

"Când eram actor la Giuleşti reparam automobilele vechi ale colegilor mei. Tata, având maşini în curte, m-a învăţat tot ce ştiu acum despre ele. Cât miros de benzină şi de ulei am inhalat... În urma reparaţiilor complicate pe care le făceam, prietenii îmi spuneau «mâini de aur». Dar eu tot nu m-am gândit să îmi aleg altă meserie. Poate din comoditate... sau poate din lene...”

Actorul Sebastian Papaiani s-a stins din viață, marți. În vârstă de 80 de ani, acesta fusese internat în luna mai la Spitalul Universitar de Urgenţă, în urma unui accident vascular cerebral.