Dacă suntem femei tinere, atunci suntem în prim plan, iar nevoile și așteptările noastre de la ceilalți sunt mari. Oricum, ne dorim să fim iubite și musai să iubim, să trăim dragostea sau prietenia sau și una și alta, cum altfel decât decupate din povești. Să întâlnim bărbatul ideal, gentleman din moși strămoși, fluturând standardul inteligenței peste medii și pe cel al tandreței iluzorii, dar atât de firești într-o intimitate…de cuplu. Deși, de cele mai multe ori ne mulțumim să ne păcălim cu iluzia că-l putem salva de el însuși.

Dacă suntem mame, realitatea se complică sau se simplifică, de la caz la caz, prin renunțarea la noi însene. Devenim a doua sau a treia roată la căruța/caleașca familiei. Ne trezim, cu voie și fără de voie, prelungirea utilă a copilului nostru care, inevitabil, odată cu trecerea prețioasă a anilor, se transformă în inutilitate, odată cu traversarea etapelor evolutive a relației noastre parentale. O mamă își dorește ca odrasla ei scumpă să fie sănătoasă și voioasă, norocoasă, iubită, prețuită, să fie cea care primește sau cea care dăruiește.

Citește continuarea materialului aici!