Gogoșile de post - un deliciu tradițional
Publicat pe 17.03.2015 la 17:40 Actualizat pe 17.03.2015 la 17:43
Cei care au copilărit la țară își aduc aminte cu plăcere de gogoșile pe care bunicile noastre le pregăteau cu dragoste, frământate în troacele scobite direct în trunchiuri de copac. Le umpleau cu dulceață făcută în casă, care se păstra ani în șir fără conservanți
Cei care au copilărit la țară își aduc aminte cu plăcere de gogoșile pe care bunicile noastre le pregăteau cu dragoste, frământate în troacele scobite direct în trunchiuri de copac. Le umpleau cu dulceață făcută în casă, care se păstra ani în șir fără conservanți.
[...] ''Pe la prânz, înainte să le bată la poartă musafirii, mama pregătea aluatul din făină, apă, ulei, puțin zahăr și drojdie. Nu era greu de făcut, dar rezultatul final era extraordinar, mai ales că gogoșile mamei erau umplute cu lictar dulce și aromat, iar după ce erau gata se pudrau din belșug cu zahăr fin'', își amintește doamna Cornelia, urmărind cu atenție aluatul care începe să se dospească.
Din cămară aduce un borcan cu dulceață fiartă ore în șir fără un strop de zahăr, așa cum a învățat acasă. Îl desface cu grijă: ''Vezi ce bine s-a păstrat? Nu are pic de conservanți'' și-l așază pe masa din bucătărie. Tot acolo, Cornelia așterne un strat fin de făină albă, iar apoi, dintr-o bucată de aluat, întinde o foaie subțire. Din loc în loc, pune câte o linguriță din gemul făcut în toamnă.
''La mama, dulceața era la alegere, pentru că așa arătai satului că te pricepi la gospodărie și lumea te vorbea de bine. O gospodină adevărată avea în casă dulceață de prune, de caise, cireșe, vișine și un amestec din fructele toamnei. Cea mai bună era însă dulceața din must''.
