Iubesc ziua de luni pentru ca e un inceput. Si imi plac inceputurile. Inceputurile sunt cele mai frumoase. Totul e nou, totul e numai bun de descoperit. Intotdeauna gasesti locuri noi bune de gadilat si locuri noi bune de ascuns un sarut. Inceputul e intotdeauna funny, pus pe joaca. Nimic nu te plictiseste si e intotdeauna senin si frumos afara, numai bine de jucat ” de-a v-ati ascunselea” sau ” leapsa”.

Inceputurile sunt doar cu zambete si cuvinte frumoase, alea mai putin frumoase sunt tinute in pernute si teci, ca gherutzele pisicesti. Inceputul este cea mai frumoasa parte a unei relatii, aia in care nu ai inca un trecut de dragul caruia sa te incapatanezi sa crezi ca iubesti. Inceputurile vin intotdeauna cu o ceata stranie prin care vezi totul in ” color correction”. albul e mai alb, auriul e mai auriu, verdele e mai verde. Sforile cu care este legat Cupidon cand se fataie prin aer pe langa tine sunt scoase in post-productie..

Iubesc ziua de luni fie si numai pentru ca toata lumea o uraste. Suflet mare si milostiv cum sunt, as adopta-o fara regrete. Mie mi-e mila de ziua de luni. Toti o fac de rusine pe Facebook si isi scuipa in san cand o vad. Toti se stramba la ea, ii vorbesc urat si-i dau picioare in burta doar doar o trece mai repede. Trece repede doar cand e lunea aia de pica in concediu si nu stii cum sa faci sa o tii mai mult cu tine, pe plaja. Altfel, trece incet, incet, ca o laptareasa mare si grasa care-si tarsaie sabotii desperecheati. Altfel, ziua de luni e o pisica neagra care-ti sare dimineata in balcon si vrea mangaieri. Si toata lumea stie ca mie imi plac pisicile.