Gastro-bummeln

Adica un fel pretentios de a spune in swiss deutsch ca te plimbi din carciuma-n carciuma, in cautare de mancare. Ca sa dam startul serii, am urcat pe acoperisul hotelului Ambassador. Acolo terasa te poarta, in zilele senine, din varfurile ninse ale Alpilor, pana pe marginea lacului Zürich, pe podurile de peste raul Limmat, printre turlele bisericilor si peste acoperisurile caselor din centrul orasului. Momentul perfect pentru primul pahar de prosecco al serii.

Odata savurat, am lasat privelistea pentru interiorul sofisticat, dar cald, al restaurantului hotelului. Dintr-un meniu atent selectionat poti sa-ti alegi feluri delicioase, pentru ca faptul ca ingredientele folosite sunt bio, se simte intr-un mod spectaculos. Dupa o supa de avocado sorbita rapid dintr-un shot, am incercat un somon de captura, atent asezat peste un blini cu cartofi si impodobit cu frunze fine de salata. Acompaniat de un vin suedez - un asamblaj numit Quintet si facut cu cinci feluri de vin alb, aperitivul mi-a deschis apetitul pentru seara care abia a inceput.

Pentru felul principal am plecat pana in inima orasului vechi. Zunfthaus zur Waag, un restaurant aflat intr-o cladire de secol XVIII, mi-a oferit o portie de traditie elvetiana: „Zurcher Geschnetzeltes" - felii de vitel si rinichi in sos, peste o portie generoasa de roesti crocant. Din impresionantele camere in stil Biedermeier nu ma puteam muta in alta parte decat intr-un loc pe masura. Deschisa in urma cu doua secole, cofetaria Schober e un loc de basm, care te vrajeste de la intrare cu vitrinele decorate de maestrul patiser francez. In incercarea de a alege un desert perfect pentru a incheia cina, m-am ales cu trei: un macaron umplut cu zmeura proaspata, o felie de tort cu straturi de jeleu de zmeura si ciocolata alba si o spuma de ciocolata alba si neagra, invelita intr-un ganache lucios.

Inca un pahar de sampanie (sau poate doua...) si am lasat in spate tentatiile dulci cu directia camerei de hotel. Dar traseul meu a fost perturbat cand, odata ajunsa la destinatie, am facut stanga imprejur si nu m-am oprit pana n-am gasit ce cautam. Pentru ca, ce-i drept, cum altfel sa inchei o seara plina de rafinament decat la tejgheaua soioasa a unui bratwurst stand, cu carnati proaspeti la gratar, mustar iute si paine cu coaja crocanta?

Ziua buna se cunoaste de dimineata

Asta pentru ca si elvetienii au bunul obicei de a include prosecco la micul dejun. Pe langa croissante, miere si fructe proaspete si alte rasfaturi. Deci dupa prima masa a zilei, m-am indreptat spre a doua.

Hiltl este un lant de restaurante vegetariene din Zürich. Oricat de mult as incerca sa respect convingerile culinare ale celorlalti, firea mea carnivora nu-mi permite sa inteleg intru totul. Insa lasand la o parte muschiul de vita in sange, Hiltl mi-a demonstrat ca viata unui vegetarian nu este nici pe departe searbada atat timp cat e condimentata cu talent si imaginatie. La etajul restaurantului din spatele Banhofstrasse, am gasit cateva mese si o insula cu plite si cuptoare, pregatite pentru un cooking session.

Sub indrumarea unui chef al restaurantului, am pregatit tofu in crusta crocanta cu chutney de mango, thai green curry cu orez basmati si spuma de ciocolata cu sos de fructul pasiunii si chili. Era deja ora pranzului cand am terminat cele trei feluri, iar salile restaurantului erau pline ochi. Chiar daca doar o treime dintre clientii restaurantului sunt vegetarieni, asta nu inseamna ca nu se bucura din plin de felurile pregatite la Hiltl. Ceea ce am facut si eu, fara sa simt nevoia stringenta a unei proteine animale in farfurie. Deci se poate.

Dupa o scurta incursiune pe Bahnhofstrasse, una dintre strazile principale ale Zürichului, pe care gasesti aliniate toate magazinele celebre care pot lasa urme adanci in cardul e credit, plus o plimbare prin partea veche a orasului (Dadahaus Cabaret Voltaire suna cunoscut?), am ajuns din nou la hotel. O schimbare de rochie mai tarziu am plecat in Zürich West, o zona mai industriala a orasului. Acolo, sub cele 36 de arcade ale unui viaduct, s-a nascut o zona comerciala care gazduieste zeci de magazine, galerii de arta, dar si o piata slow food, cu produse traditionale, organice ori bio. Preturile sunt pe masura, insa merita o vizita.

La cateva zeci de metri mai departe am dat peste LaSalle, un restaurant construit intr-un cub de sticla, amplasat intr-o hala Schiffbau, care in secolul trecut gazduia un santier naval. Acum este locul pentru spectacole de teatru, concerte si gastronomie fina. Cum a fost cazul si la masa din cea de-a doua mea seara in Zürich - salata de caracatita, muschi de vita irlandeza si o selectie din cele mai bune deserturi din meniu.

Zürich la inaltime

Ziua de sambata a inceput in forta, cu o plimbare cu trenul pana la capat de line, apoi o plimbare pana in varful dealului Uetliberg. Acolo, restaurantul hotelului Uto Kulm iti poate oferi privelisti minunate deasupra Zürichului. Asta, desigur, daca nu ai parte de o ceata groasa, asa cum am patit eu. Dar brunch-ul a fost apreciat chiar si cu norii de ploaie (si, mai apoi, ninsoare) deasupra orasului.

Acestea fiind punctate, nu mi-a mai ramas decat sa ma bucur de ultimele ore in orasul elvetian. Am rascolit magazine gourmet si supermarketuri in cautare de ingrediente interesante, am continuat testarea carnatilor de la colt de strada, iar la pranz am incercat inca o data rösti - cartofi fierti, apoi rasi si prajiti intr-o culoare aurie si-o textura crocanta). Seara am incercat sa iau pulsul orasului alaturi de localnici. Un show burlesque, apoi un bar de pe Langstrasse, in asa-numitul „red district" al Zürichului. Cateva beri mai apoi a trebuit sa prind avionul inapoi la Bucuresti. Dar m-as intoarce oricand, curand.

Citeste si Good Food Romania!

Foto: pictures-switzerland.com