Din Madrid, catre inima Spaniei: Castilia, zona in care abunda minunile arhitectonice

Capitala Spaniei, Madrid, se lasa cu greu cucerita. Nu are un simbol definitoriu ca suratele ei Paris, cu Tour Eiffel, Londra, cu Turnul Londrei, Berlin, cu Poarta Brandenburg, Roma, cu Colosseum-ul, sau Moscova, cu Kremlinul. Bogatiile sale sunt uneori subapreciate, fie ca e vorba de muzeele Prado, Thyssen- Bornemisza, de Palatul Regal sau de Catedrala de Nuestra Señora de la Almudena. Madridul este, in schimb , un cartier general pentru calatorii in asa zisa inima a Spaniei, in Castilia, de unde au pornit Reconquista si unificarea regatelor iberice. E o zona unde abunda minunile arhitectonice si localitati care reprezinta insasi esenta Spaniei.

Din minunata gara Atocha, un loc avand insa, in ciuda frumusetii sale, conotatii triste pentru multi conationali de-ai nostri, pleaca la intervale regulate cate un tren rapid , cu iz de TGV francez, si, dupa un drum de numai o jumatate de ora, calatorul este lasat in statia Toledo. Vizita unuia dintre cele mai spectaculoase locuri din Peninsula Iberica si poate chiar din Europa incepe chiar din gara, pentru ca stilul neo-mudéjar al constructiei il pregateste pe noul venit pentru ceea ce o sa vada 500 de metri mai incolo. Toledo este un oras monument, suit pe un deal, deasupra unui rau agitat, Tajo, ce-l impresoara din trei parti. De-a lungul timpului, dealul acesta a fost calcat de mai multe semintii, de la triburile germanice si romani in Antichitate, la mauri si apoi spanioli in Evul Mediu. Acestia din urma au ramas si au transformat orasul in capitala. Urmele celor trecuti pe aici se vad si azi, multe dintre bisericile crestine provenind din vechile moschei. Actualele cladiri, ce inunda privelistea cu un fond galben-rosiatic, stau pe adevarate monumente istorice. „Am fost cazata intr-o pensiune care avea o podea de sticla sub care se vedea foarte bine o fosta baie romana”, povesteste medicul Simona Radu. Toledo este un amestec de strazi inguste, pline de magazine ce vand sabii, armuri, obiecte traditionale si taverne, biserici si sinagogi, dar si muzee ce ascund nume grele. Orasul este azi asociat cu pictorul Doménikos Theotokópoulos, zis si El Greco, care a lucrat aici din 1577 pana in 1614. Operele sale sunt imprastiate azi prin tot orasul si pentru dibuirea lor e musai nevoie de un ghid.

A opta minune a lumii

La nord de Madrid, pe linia ce duce spre Ávila, se gaseste El Escorial, o combinatie ciudata de manastire-palat-mausoleu de dimensiuni impresionante. Este creatia monarhului Filip al II-lea, care si-a dorit o constructie aproape de Madrid, intr-un loc nici foarte calduros, dar nici foarte friguros. Plini de ei, spaniolii au numit isprava lui Filip „a opta minune a lumii”, in timp ce altii, mai carcotasi, i-au zis „o monotona simfonie de piatra”, un cosmar arhitectonic. „Senzatia mea este ca la Escorial predomina austerul, este un loc cu multa piatra si interioarele par reci”, sustine Lavinia Andreescu, o romanca stabilita in Spania de mai multi ani. Peretii sunt adesea acoperiti cu opere ale unor nume importante ale picturii universale, precum Veronese, Tintoretto sau Bosch, insa starea pozitiva este estompata de numarul mare de morminte din incinta.

O stare ciudata, de prezenta intr-un loc apasator, se experimenteaza si la Ávila, loc asociat cu calugarita Tereza de Cepeda y Ahumada. Amprenta religioasa se simte in orice colt al orasului, iar forfota specific spaniola este mai retinuta aici. Primele imagini cu Ávila sunt spectaculoase prin prisma zidurilor perfect pastrate. O a doua priveliste o constituie catedrala gotica, cea mai veche din Spania.

Citeste continuarea articolului pe Income Magazine!

sursa foto: hepta.ro