Asa e, Porto nu e capitala, nu e cel mai modern oras din vestul Europei, are multe strazi in panta, multe trotuare stramte, care par ca nu duc unde trebuie, are si parti banale, cu constructii care nu spun mare lucru.Si, totusi, e un oras de nord din Portugalia, unde bate vantul si se face racoare seara, cand nu mai e lumina in nici un colt de cer, e un oras cu ocean Atlantic, cu raul Douro, cu galagie studenteasca la sfarsit de saptamana, cu zgomot de turisti in sezonul de vacante.

E locul unde se spune povestea celebrului vin de Porto, unde cramele se intrec in degustari si-n legende.Cel mai cunoscut pod al orasului, Ponte Don Luis, face legatura intre vechiul Porto si partea noua a zonei, numita Vila Nova da Gaia. E o placere sa treci podul pe jos, sa te loveasca in pleoapele fragile toata lumina raului care pare ca duce in spate intregul farmec al acestui oras de regasiri.

Poate ca Porto nu e un oras de termen lung, ca Lisabona, dar e, fara indoiala, un oras de unde se pot lua toate socotelile de la capat. Plimbarea pana la Ocean de vreo sapte-opt kilometri obliga la o vizita amanuntita a cartierului Boavista. E frumos, e simplu, e putin prea pustiu, dar merita vazut.

Dinspre Palacio da Bolsa spre primarie (Camara do Municipio), plimbarea se limpezeste. Distantele sunt suportabile, bulevardul larg cuprinde cum trebuie pasii obositi ai fiecarui turist sau locuitor. Micile cafenele de pe stanga si de pe dreapta ofera produse bune si ieftine.

Sunt multe de cunoscut la Porto, indiferent de anotimp. In orice perioada a zilei, pana dincolo de apus, se poate face o plimbare pe rau, se pot vizita crame, se poate lua autubuzul turistic care face un tur complet al orasului. Se poate sta pe malul Oceanului, in liniste, fara complicatii, fara regrete, fara vise imposibile.

Se poate fura din verdele copacilor si din albastrul apei, fara amenzi sau pedepse ilogice. Se poate invata ceva din privirea calma a locuitorilor din nord, care dau senzatia ca, pentru ei, viata trece mai cu sens.

La Porto e loc pentru fiecare. Desi e un oras al contrastelor, in care se trece foarte repede de la entuziasm la dezamagire, dupa ce am mers in parcul de langa Casa da Musica, dupa ce am vazut pauni plimbandu-se nestingherit dintr-o parte in alta, dupa ce am admirat de pe o banca pustie peisajul mirific al raului Douro strabatand tandru orasul, dupa ce am urcat spre Primarie si am vazut cateva muzee, mi-am dat seama ca Porto nu va fi niciodata in plus pe harta.

E nevoie de Porto. E nevoie de locuri in care sa ne permitem sa ne facem planuri pe termen scurt.

Foto: destination360.com/ Jurnalul National
Citeste si Jurnalul National!