Prodromu - manastirea romaneasca din muntele Athos
Publicat pe 01.05.2011 la 17:13 Actualizat pe 01.05.2011 la 17:16
Cea mai mare asezare monastica romaneasca de la Muntele Athos e Prodromu, schit de la care pleaca urmele a zeci de calugari risipti astazi, fie pe la celalat schit valah, Lacu, fie pe la chilii si colibe ascunse pe tot cuprinsul unicei republici monahale ortodoxe din lume.
Spre deosebire de coliba (sihastrie), care e alcatuita dintr-o singura camera, chilia are mai multe incaperi, cuprinde mai multi calugari si detine un paraclis. Cele doua schituri romanesti, Prodromu si Lacu, se deosebesc pentru ca la Prodromu se duce viata de obste, in timp ce in schitul Lacu se pastreaza regula idioritmica: monahii traiesc retrasi in mai multe chilii, izolate. Amestecul dintre cenobiti si idioritmici caracterizeaza azi viata in Sfantul Munte, la mai bine de o mie de ani de cand Sf. Atanasie a intemeiat aici primul lacas, Marea Lavra.
E nevoie de multa ravna ca sa ajungi la Prodromu, situat in extremitatea sudica a Peninsulei Athos, dar efortul si evlavia sunt repede rasplatite; supranumit „schitul florilor" pentru frumusetea gradinilor sale ingrijite, candva, de regretatul staret Petroniu Tanse, schitul rasuna azi de cantari si rugaciuni rostite in limba romana. Calugari-carturari iti povestesc despre minunile Sf. Atanasie, care a vietuit nu departe, sau despre cartile din biblioteca ingrijita de parintele Clement.
Pe cotoarele unora deslusim titluri tiparite in Tara Romaneasca si Moldoiva, in secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, iar in cartea de oaspeti o insemnare recenta poarta semnatura lui Traian Basescu. Se pare ca statul roman a facut ceva danii lacasurilor noastre, oricum mai putine decat cele consemnate de istorie ca daruri ale voievozilor moldo-valahi in beneficiul altor manastiri atonite, si chiar decat cele facute de Gigi Becali, cel asteptat cu speranta (chiar daca acest lucru nu se declara) de intreaga obste romaneasca din Sf. Munte.
Prodromu (care, in greceste, inseamna „inaintemergator") a fost infiintat la jumatatea secolului al XIX-lea cu sprijinul domnitorului moldovean Grigore Ghica, iar primul sau egumen s-a numit Nifon. In timpul celui de-al doilea staret, schitul infloreste si aduna peste 150 de calugari romani care practicau toate meseriile necesare unei comunitati inchise de la tamplar si croitor la ceasornicar si caligraf.
Schitul avea banca proprie si unul dintre cele mai bune spitale din Athos, al carui laborator prepara retete chiar si pentru laicii din Salonic. Primul razboi mondial, schimbarea calendarului, in 1925, ascensiunea comunismului au dus la prabusirea temporara a monahismului romanesc la Athos. In 1986, de Pasti, un singur roman a ajuns la Prodromu si acela era din Germania...
Azi, lucrurile par sa se indrepte: numarul calugarilor romani la Athos se apropie de 200, facand din ei a doua natiune pe Munte, dupa greci, iar pelerinii vin anual cu miile. Si schitul infloreste, din nou, chiar daca gradinarul sau preferat s-a stins din viata... L-am vizitat intr-o zi de dezlegare la peste si m-am bucurat, impreuna cu fratii monahi, de darurile lui Dumnezeu-Atotziditorul, Atotiitorul si Inaintemergatorul.
Citeste si Jurnalul National!
