Thalia scrie în Vogue: “În urmă cu câteva luni am dat peste trei articole care mi-au atras atenția. În aceste publicații am fost surprinsă să văd un numitor comun atunci când se vorbește despre modă și vârstă. M-a frapat faptul că titlurile foloseau concepte precum: "Stilul de a purta adidași la 50 de ani", "Vezi cum să porți pantaloni largi și adidași Nike la 50 de ani", "O listă de tocuri care sunt perfecte la 50+" și multe altele. Dar, sincer, cel mai curios a fost cel care sugera cum să porți o rochie la 50 de ani, pe baza unui model pe care l-am purtat eu.

Multe întrebări se învârteau în capul meu: Cine definește ceea ce ar trebui să poarte o femeie la 50 de ani? De ce ar trebui ca o persoană ajunsă la o anumită vârstă să arate , să se îmbrace și să se comporte într-un anumit fel? De ce vor să ne spună ce ar trebui sau nu să purtăm după o anumită vârstă? Ce este potrivit la 50 de ani? Ce este nepotrivit la 50 de ani? Nu este moda o extensie a expresiei individuale? Moda este atemporală, asexuată, nu are rasă, nu are limbaj, dar brusc are vârstă? Toate acestea și alte câteva întrebări m-au bântuit.

Astfel de articole mi-au atras atenția, deoarece în ultimii ani am văzut pe podiumurile din întreaga lume incuziune: Milano, Paris, New York și multe altele, îmbrățișând și lăudând diferențele de gen, corp, rasă și chiar vârstă. Am vrut să acord beneficiul îndoielii că, poate, persoanele însărcinate cu scrierea acestor articole ar putea fi din altă generație - poate mai tinere - dar apoi m-am gândit că acestea trec întotdeauna prin protocolul de revizuire în diferitele rânduri editoriale înainte de a fi publicate.

Din acest motiv, am îndrăznit să scriu aceste rânduri despre acest subiect care ne aparține tuturor. Da, nimeni nu scapă de îmbătrânire. Am adus împreună pe masă conversații despre sexism, rasism, aspect fizic sau despre rușinea față de propriul corp, dar se pare că subiectul vârstei continuă să fie lăsat deoparte. Lucrul amuzant este că e o sabie care ne urmărește pe toți și, oricât de mult ți-ai dori să o îndepărtezi sau să te miști, ea va fi mereu deasupra capetelor noastre, pândind, așteptând să cadă atunci când ne așteptăm mai puțin. Cu toții ajungem acolo! Este singurul lucru de care nimeni nu poate scăpa: vârsta.

Este un subiect foarte complicat și suntem cu toții implicați în el. Însuși cuvântul anti-îmbătrânire duce la negativitate, la respingere. De obicei, cuvintele cu prefixul grecesc anti ne conduc la concepte negative, practic, înseamnă opusul sau cu priorități opuse; adică este o respingere... Și la ce? Ei bine, față de vârstă.

În același concept anti-îmbătrânire pe care îl vedem în milioane de reclame, care ne bombardează pe telefoane mobile, pe stradă, în reclamele de la televizor sau de pe rețelele de socializare, sau în aceleași reviste, este intrinsecă stima de sine, acceptarea noastră, valoarea noastră, făcându-ne foarte clar că a crește, a îmbătrâni, schimbarea corpului, a hormonilor, liniile de expresie, părul cărunt, pierderea energiei fizice, tot ceea ce este legat de trecerea timpului, este greșit. Nu este acceptat în mod obișnuit de societate.

Avem nevoie să schimbăm povestea. Trebuie să creăm dialoguri sigure și realiste, în care să ne putem lăsa informați de minunea pe care ne-o oferă trecerea timpului. Înțelepciunea, inteligența emoțională, istoria noastră în continuă schimbare, creativitatea noastră infinită, darul de a putea începe o nouă versiune a noastră în fiecare zi, claritatea de a vedea viața din experiență, empatia deja întruchipată, conversațiile goale - clare și directe -, recunoașterea puterii de a spune nu, proprietatea asupra sexualității tale și o mie de alte lucruri pe care doar cu anii de viață le înțelegi și le prețuiești. Merge dincolo de un laser sau de botox, de un lifting sau de suplimente alimentare - care, atenție, fiecare are libertatea de a alege cum să îmbătrânească. În cazul meu, atunci când va fi nevoie, nu voi ezita nicio secundă să trec pe la aparatul de ras, sau să încerc ultimul laser pentru acel boost de colagen, sau - chiar - să continui cu cele 30 de pastile pe care le iau în fiecare dimineață pentru a-mi crește calitatea vieții, sau cu vizitele lunare la salon pentru a-mi acoperi frumoasele fire albe. Nu este vorba despre aceste amănunte. La urma urmei, acestea sunt doar paliative temporare, în timp ce încercăm să dăm sens întregului baraj constant de imagini anti-îmbătrânire din jurul nostru.

Suntem obișnuiți cu comentarii de genul: "Dar ce bine arată pentru vârsta ei!", "Încă poate arăta uimitor în acei blugi", "Nu ar trebui să se îmbrace așa pentru vârsta ei", "Stați jos, doamnă!", "Să-i spună cineva că a trecut de postura de femeie sexy". De aceea, femei precum Paulina Porizkova au decis să vorbească și să spună că a fi sexy și autentică la orice vârstă nu ar trebui să fie o problemă pentru a judeca o femeie; Martha Stewart, recent pe coperta ediției de costume de baie a revistei Sports Illustrated, reiterează faptul că a vorbi despre vârstă este plictisitor și că discuția ar trebui să se concentreze pe modul de a-ți trăi viața la maxim în toate epocile ei. Sarah Jessica Parker, veșnica fată sexy, în noua ei versiune din And Just Like That, își concentrează toate armele pentru a face vizibile problemele și complexitatea vârstei. Jane Fonda de neoprit, creativă, frumoasă, vorbind despre îmbătrânire; Cher fiind Cher cu toate ținutele ei îndrăznețe, fantastice și incomparabile, râzând de numărul din calendar; Jennifer Lopez arătând spectaculos, fiind un exemplu de constanță și disciplină. Și lista poate continua! Ideea aici este să înțelegem că conceptele și cuvintele pe care le folosim în mod constant nu sunt empatice și este ceva care, dacă este văzut din exterior, nu este perceput. Este vorba de fraza clasică: "a privi taurul de pe margine". Și cu atât mai mult atunci când nu te afli pe gard, ci în centrul arenei, se schimbă complet”, a scris Thalia.