A pornit de jos, iar acum are propriul restaurant în Bucureşti. Vezi cine este norocosul!

“Am început să muncesc de mic. Tata s-a stins in 86, iar eu, alături de frații mei, am rămas de ajutor în casă. Am învățat sa fac de toate: să cosesc, să strâng fânul, să sap, sa tai lemne, să fac mâncare, toate lucrurile pe care un bărbat trebuie să le facă pe lângă casă. Când mă uit în urmă îmi dau seama că am fost norocos, norocos pentru că am învățat să fac de toate și pentru că am avut lângă mine o familie minunată! În Maramureș bărbații plecau vara la muncă prin țară. Își luau ranița (rucsacul) plină cu slănină, horincă și câteva haine de schimb și se duceau „în lume”, asta era expresia pe care o foloseau. Exista o persoană, care se numea zavit, ce strângea grupuri de bărbați pe care mai apoi îi ducea la muncă, fie pentru bani, fie pentru a aduna produse care în zona noastră nu se cultivau din cauza climei, așa cum este porumbul. Acum câteva zile, în drum spre Cluj, am oprit fix în locurile în care am muncit acum aproape 30 de ani. La Saschiz, în județul Mureș, m-a adus prin 87-88, Gheorghe a lui Duda, zavit din Rozavlea. Am muncit pe o plantație de hamei, săpam și agățam firele pe care urma să crească hameiul”, povestește Nicolai Tand pe blogul său, nicolaitand.ro, unde pot fi găsite mai multe fotografii și întreaga povestire.

Unt cu zahar, pe post de înghețată
“Înghețata era de fapt untul obținut din lapte și pus la înghețatat cu niște zahăr. Gustul mi se părea cel mai bun din lume, mai ales după o săptămână de muncă. La Rupea s-a întâmplat să plouă două săptămâni încontinuu, timp în care nu am putut lucra absolut nimic, așa că am fost nevoiti să muncim cu ziua prin Homorod, o localitate apropiată, pentru a avea bani de mâncare. După ce s-au oprit ploile și a început să se retragă apa, pe câmp au ramas bălți imense care erau pline de pești. Îi prindeam cu mâna. O săptămână întreagă am mâncat numai pește! Într-o zi, când eram pe câmp, o mașină a derapat dupa ce a intrat mai puternic într-o curbă și era cât pe ce să ajungă în lacul de lângă noi. Am mers imediat să îl ajutăm pe om să iasă de acolo. Șoferul era german și în semn de mulțumire ne-a oferit câteva cutii de Coca-Cola pe care le avea prin mașină. A fost prima oară în viața mea când am băut! Trec deseori prin zona asta în drum spre Maramureș și de fiecare dată le arăt copiilor și Monicăi locurile prin care am muncit, le spun povești, dar acum a fost prima oară când m-am și oprit aici, după aproape 30 de ani. Dragilor, am avut lacrimi în ochi umblând pe aceste dealuri”, isi readuce aminte chef Tand.