Marin Moraru a incetat din viata, duminica, 21 august, pe patul in spitalul Elias, din Capitala, unde era internat din data de 10 august. Anuntul decesului a fost facut, în direct, la Antena 3, de directorul medical al unitatii medicale.
”Avea o suferinta grea si necrutatoare, cu un debut la inceputul acestui an”, a declarat directorul medical Dana Safta, intr-o interventie telefonica la Antena 3.
La aflarea vestii triste, colegii de breasla ai maestrului, dar si oamenii simpli si-au exprimat regretul. Carmen Tanase, una dintre actritele alaturi de care maestrul Marin Moraru a jucat de nenumarate ori, a scris cateva randuri emotionante despre colegul si “taticul” ei.

“Taticul meu drag... in lumea AIA poate e mai frumos! Ramai cu bine!”, a fost mesajul lui Carmen Tanase, ambasadoarea Happy Channel.

Marin Moraru s-a născut la data de 31 ianuarie în București. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L.Caragiale" în anul 1961, având ca examen de diplomă rolul Agamita Dandanache din piesa "O scrisoare pierduta” de I.L.Caragiale, după aceea activând pe scenele de la Teatrul Tineretului (1961-1964), apoi la Teatrul de Comedie (1965-1968), la Teatrul Lucia S. Bulandra (1968-1971) și la Teatrul Național "I. L. Caragiale" (1971-1974), scrie cinemagia.ro.
A predat o perioadă în calitate de conferențiar universitar la I.A.T.C. București (1974-1980), apoi întorcându-se la Teatrul Național "I. L. Caragiale.
Marin Moraru a fost un actor care a uluit lumea teatrului cu creațiile sale. Spectacole precum "D'ale carnavalului", "Leonce și Lena", "Nepotul lui Rameau", "Capul de rățoi", "Umbră", "Troilus și Cressida", "Ocolul pământului", "Trei gemeni venețieni", ori, după Revoluție, "Tache, Ianke și Cadar", "Egoistul", "Crimă pentru pământ" l-au avut și îl au în fruntea distribuției...
Actorul, care a făcut onoare școlii românești de teatru și film, a primit în data de 2 martie 2009 premiul pentru întreaga carieră la Gala Premiilor Gopo. Aceasta reprezintă recunoașterea legitimă pe care lumea filmului de la noi o acordă contribuției importante pe care a avut-o Marin Moraru la istoria ultimelor 4 decenii de cinematografie din România.