De ce nu ne putem gâdila singuri? Află motivul INEDIT pentru care corpul nostru reacționează la gâdilat!
Publicat pe 17.03.2015 la 10:19 Actualizat pe 17.03.2015 la 11:43
De ani buni, cercetătorii încearcă să explice fenomenul gâdilatului și ce îl face unic. Ce este gâdilatul? De ce este inconfortabil? De ce ne face să râdem? Există o mulțime de teorii, dar nimeni nu își explică de fapt de ce suntem "gâdilicioși"
De ani buni, cercetătorii încearcă să explice fenomenul gâdilatului și ce îl face unic. Ce este gâdilatul? De ce este inconfortabil? De ce ne face să râdem? Există o mulțime de teorii, dar nimeni nu își explică de fapt de ce suntem "gâdilicioși".
Știm deja că există două tipuri de gâdilat: unul ușor, plăcut și celelalt dur, insuportabil. Varianta ușoară este cunoscută drept knismesis iar versiunea brutală, gargalesis. Aceasta este declanșată de mișcări intense în zonele vulnerabile precum picioare, stomac și subraț. Ceea ce este special este faptul că nu ne putem gâdila singuri.
Specialiștii au ajuns la ideea că knismesis este o experiență senzorială, în timp ce gargalesis este caracterizat de o reacție instinctivă la stimuli. Se presupune că gâdilatul poate fi o alertă evoluționară și un sistem de apărare.
Răspunsul la atingerile ușoare ne avertizează că ceva străin ne amenință, precum un șarpe sau un păianjen în palmă. Reacția la atingerile mai dure este puțin mai complexă. Practic, cele mai sensibile la gâdilat zone sunt și cele mai vulnerabile: gâtul, subrațul, picioarele și zona stomacului.
În trecut, părinții foloseau gâdilatul pentru a-și învăța copiii să se apere singuri. Astfel, se activează o parte a creierului care anticipează durerea.
Deci, dacă gâdilatul este un răspuns la amenințare, de ce râdem? Într-un studiu al Universității Tuebingen din Germania, s-a descoperit că tipul de râs în urma procesului de gâdilat este procesat în mod diferit de către creier.
Atunci când suntem gâdilați, hipotalamusul (care se ocupă de instinctele noastre de bază, precum foame, sete sau comportament sexual) este activat. O dată cu hipotalamusul, gâdilatul stimulează și fibrele nervoase ce cauzează durerea. De fapt, teoria sistemului de alarmă este logică atunci când avem în vedere faptul că nu ne putem gâdila singuri. Cerebelul simte mișcarea corpului, anticipează senzația și o anulează. Corpul nu percepe reacția propriului corp ca fiind amenințătoare.
