Femeile lui Rasputin! Între orgie și har divin

Ultima zi din viața lui Rasputin

În acea dimineață înghețată din 16/29 decembrie 1916, a băut câteva șipuri de vin, în apartamentul său din Sankt Petersburg, îmbiindu-i să-i fie tovarăși și pe cei din gărzile de corp, puse la dispoziție de țarul Nicolae al II-lea și de țarina Alexandra. Ostașii l-au refuzat de fiecare dată politicos – erau obișnuiți cu excesele lui. Cât despre Rasputin, el spunea frecvent că vinul este „un remediu al lui Dumnezeu”, pe care-l folosea fără rezerve, până când ajungea să fie... „mort de beat” (după cum e consemnat chiar în rapoartele celor care-l păzeau).

După un somn scurt la prânz, „sfântul” era din nou proaspăt. El aplecat către „banya” (baia comunală), ca să se spele, luând cu sine câteva dintre „micile doamne” care așteptau în fața casei. Acestea erau femeile-discipol care-l însoțeau peste tot și așteptau răbdătoare un semn de la el. La „banya”, Rasputin avea propriul său hârdău și cutia de tablă cu săpun. Un săpun special, care făcea mult clăbuc, și cu care „micile doamne” îl spălau conștiincios, inclusiv în zona organelor genitale. Ritualul a continuat, ca de fiecare dată, cu bătaia cu nuiele, pe tot corpul, pentru a-i pune sângele în mișcare. Revigorat, după această sesiune vibrantă (dacă se va fi întâmplat și altceva decât ce am scris nu avem de unde ști), Grigori Efimovici s-a îndreptat către biserică, „să renunțe la Satana”. El obișnuia să spună că „fără păcat nu există nici pocăință” și pentru că „pocăința te face plăcut lui Dumnezeu”, era de la sine înțeles că păcatul își avea locul lui important în viața oricăruia.

Pe când soarele roșu se stingea în pământ, Rasputin tocmai deschidea cea de a douăsprezecea sticlă de vin de Madeira. Era ceasul la care, de obicei, venea în vizită „Sora Maria”. Aceasta nu era o călugăriță, ci doar una dintre femeile devotate lui, o blondă durdulie, care venea ori de câte ori „sfântul” se simțea tensionat și avea nevoie de un masaj de detensionare.

Rasputin și Sora Maria s-au retras în biroul său – în casă, la acel moment, se afla și nepoata „sfântului”, Annușka, fata fiicei lui mai mari. În seara aceea însă Rasputin nu prea avea chef de masaj, voia să termine repede, ca să plece spre Palatul Yusupov, unde avea promisiunea întâlnirii cu tânăra prințesă Irina. Soția prințului Felix Yusupov, Irina, se pare, avea libertatea de a flirta cu oricine, atâta vreme cât și ea înțelegea să-l lase pe prinț să-și împace pornirile (prințul era bisexual). Pentru început, el a stat la masă cu Prințul Yusupov, cu Marele Duce Dimitri și cu vreo câțiva politicieni ai vremii, care s-au întrecut a-l îndopa cu otravă, strecurată-n prăjiturele și băutură, fără succes însă. Puternic ca un taur, el a rezistat cianurii, așa cum avea să reziste și primelor trei gloanțe, și bătăii cu bâtele, care-a urmat. Către dimineață, a fost aruncat în apele Nevei, iar autopsia făcută două zile mai târziu spunea că el ar fi murit înghețat, încercând să iasă din strânsorile legăturilor...

Seducerea femeilor, o „datorie religioasă”

În ultima zi din viață, Rasputin a avut la cheremul său câteva femeiuște-discipol, pe Sora Maria, și, cel puțin ca speranță, pe Prințesa Irina. Momeala care l-a adus în gheara asasinilor săi. Acestea au fost doar ultimele dintr-un șir de femei seduse. La urma urmei, Rasputin era un om care considera seducerea în serie a femeilor ca un fel de datorie religioasă.

Mai multe pe revistafelicia.ro!