Fuga de fericire
Publicat pe 09.06.2013 la 20:32 Actualizat pe 09.06.2013 la 15:58
Fericirea este o distragere de la tragedia umanului. Hamlet o stia, Dostoievsky o stia, Abraham Lincoln o stia, precum si Robbie Williams o stie de asemeni (si-au asumat public depresia cea de toate zilele).
Cautarea inversunata a fericirii este insesi sursa nefericirii pentru ca fericirea, asa cum este ea vanata, este un mit. Plictisit de linistea stabilitatii si predictibilitatii iar pe de alta parte timorat de povara incertitudinilor existentiale, omul alearga intr-un labirint fara iesire dupa himera fericirii.
Insesi alergatura dupa fericire ofera pretextul care justifica nefericirea de moment. Totul va fi sa fie candva, cand karma o sa permita, cand va vrea Domnul, cand va aparea barbatul sau femeia ideala, cand o sa arati intr-un mare fel sau poate cand vacanta all inclusive o sa vina la pachet cu sedinte de terapie.
Fericirea ca si stare nu este o constanta perpetua, ci o experienta de varf oferita de un eveniment glorios din viata. Povara de a fi fericit dupa modelele create pentru el de legiuitorii sociali care creeaza standardul de „normalitate”’ face omul sa desconsidere micile victorii zilnice. Insusi faptul ca mai are inca o zi de viata este desconsiderat condescendent, desi matematic vorbind, are un numar extrem de finit de zile.
Speranta de viata in Romania este de 74 de ani. Considerand, la modul ideal, ca de pe la 20 de ani individul poate sa inceapa devirusarea de miturile cu care a crescut din povestile lui Petre Ispirescu, iubirile marca Hollywood si sexualitatea inhibata de morala dar exorcizata salbatic de siturile de profil, raman 54 de ani de viata. Adica 19 710 zile. Doar atat!
Ai fix aproximativ 20 de mii de zile pentru a trai constient si implinit. Din acestea ai cheltuit deja probabil destul de multe. Gandeste-te ca acesta este creditul ce ti s-a oferit din care cheltui darnic, desi nu iti permiti, risipind timpul tau in stanga si in dreapta in mod trivial si pe oameni care nu merita.
