Emo a ajuns o cultură mainstream la începutul anilor 2000, prin materialele de succes ale formațiilor Jimmy Eat World și Dashboard Confessional și prin apariția subgenului screamo.

Termenul „emo” a fost aplicat de critici și jurnaliști mai multor artiști, inclusiv și unor interpreți și formații distinși cu multiplatină, cu stiluri și sound disparat. Emo a fost asociat cu un stereotip care include particularitatea de fi emotiv, sensibil, timid, introvertit sau în stare de angoasă.

De asemenea, a fost asociat chiar și cu stereotipuri ca depresia, automutilarea și suicid.