O bătrână de 85 de ani, care trăieşte într-un sat de lângă municipiul Târgu Jiu, merge pe jos, o dată la două zile, peste 12 kilometri, pentru a le duce lapte de la vaca pe care o are mai multor orăşeni, care-i sunt clienţi fideli de ani de zile.

Elena Calotă este văduvă de mai bine de 15 ani şi are o pensie de urmaş de numai 376 lei. Bătrâna are doi copii şi patru nepoţi, însă aceştia sunt plecaţi la casele lor şi foarte rar trec pe la ea. Pentru a mai câlştiga câţiva bănuţi, bătrâna merge cu lapte la mai mulţi clienţi din municipiul Târgu Jiu. O dată la două zile, tanti Lenuţa pleacă din satul Bucureasa, unde locuieşte, spre Târgu-Jiu.

Merge pe jos şase kilometri până la oraş şi alţi şase înapoi. Sticlele cu lapte le pune într-o plasă pe care o agaţă de coarnele unei biciclete fără pedale. Nu ştie să meargă pe bicicletă şi nu ar putea, dar se foloseşte de aceasta pentru a duce mai uşur sticlele cu lapte. „Merg până la Tudor (n.red. Liceul Tudor din Târgu Jiu) să duc lapte. Merg cu mare greutate, pe lângă o bicicletă care nu are pedale. Nu duc decât 6 – 7 litri de lapte. Pe jos mă duc, nu ştiu să merg pe bicicletă. O dată la două zile mă duc la Târgu Jiu să duc lapte proaspăt abonaţilor. Bicicleta mea nu are pedale, o folosesc să duc greutatea pe ea. Când vin de la Târgu Jiu mă întorc cu pâine multă că am un câine şi nişte pui, că ori boabe ori pâine, tot trebuie să le cumpăr. Mă trezesc la 4 dimineaţa, la 6 plec şi mă întorc pe la 11:00 – 12:00. Plec de dimineaţă ca să nu mă prindă căldura”, ne spune bătrânica.