“Dragă Domenico,

Nu ți-am scris nisiodată o scrisoare. Poate pentru că nu a fost nevoie de atât de multe cuvinte între noi.
Ne-am înțeles mereu din priviri. Aceasta este prima dată când îți scriu și, trebuie să îți mărturisesc, mi se pare straniu.

În timpul interviurilor, propozițiile pe care le schimbăm sunt rapide, ca un meci de ping pong. Eu încep discursul, iar tu îl termini. Nici nu începi bine să îți exprimi un gând că eu te întrerup și termin ideea.

Totul este diferit cu un stilou și o foaie de hârtie. Cuvintele vin mult mai greu, au o valoare mai adâncă și vor rămâne unice pentru totdeauna, așa cum tu vei rămâne pentru mine.

Am creat împreună Dolce&Gabbana cu puterea iubirii noastre. Ne-am sprijinit unul pe celălalt, am învățat să trecem prin multe dificultăți și pagube. Chiar și astăzi, datorită acestui sentiment care ne leagă indisolubil unul de altul, vom continua să facem față fericirii și necazurilor pe care viața ni le rezervă.
Tu ești familia mea. Au trecut mulți ani de când ți-am auzit vocea la celălalt capăt al telefonului. De atunci s-a schimbat totul și nimic. Dragostea pe care am simțit-o atunci, s-a transformat și continuă să îmi ofere atât de multe sentimente. Tu ești și vei continua să fii unic în viața mea, așa cum este această scrisoare pe care ți-o scriu.

Te iubesc,

Stefano”