Chinezii le leagă mâinile ca să nu mai ia „heroină electronică”! Așa arată locul unde sunt închiși tineri DEPENDENȚI. De INTERNET!
Publicat pe 08.08.2014 la 20:32 Actualizat pe 08.08.2014 la 21:20
După săptămâni sau chiar luni în care trăiesc pentru și din jocurile pe calculator, zeci de tineri sunt aduși la Centrul Daxing din Beijing. Aici, părinții lor speră că îi vor putea vindeca de afecțiunea care i-a alienat total: dependența de Internet sau, așa cum este numită de terapeuții chinezi, heroina electronică
După săptămâni sau chiar luni în care trăiesc pentru și din jocurile pe calculator, zeci de tineri sunt aduși la Centrul Daxing din Beijing. Aici, părinții lor speră că îi vor putea vindeca de afecțiunea care i-a alienat total: dependența de Internet sau, așa cum este numită de terapeuții chinezi, heroina electronică.
În 2008, China a declarat dependența de Internet o afecțiune clinică, spunând că este una din problemele de sănătate cele mai grave ale adolescenților. Studiile lor arată că cineva care petrece mai mult de șase ore pe calculator, în alte scopuri decât studii sau muncă, va deveni dependent de Internet.
Directorul centrului explică rațiunea acestui centru: „Unii copii sunt atât de prinși de jocuri, încât nici la baie nu merg ca să nu-și strice jocul. Așa că poartă un pampers. Am ajuns să îi spunem heroină electronică”. Ei sunt convinși că aceste tip de dependență este la fel de periculos ca una de droguri.
Terapeuți și părinți se luptă cu tinerii să-și revină prin antrenamente militare și terapie pe durata a trei-patru luni. De multe ori însă, intențiile lor sunt percepute greșit:
„Tata m-a adus aici să văd un doctor. În schimb, m-a închis aici. Mi-au legat mâinile”, spune unul dintre cei mai afectați băieți de la centru. I-a scris deja o scrisoare mamei să îl ia de acolo, un loc unde viața pare să nu existe. Dar e mai simplu de zis decât de făcut: „Fiul meu s-a schimbat de când a început să se joace. A devenit crud. Nimic nu a funcționat, așa că a trebuit să-l adormim cu somnifere ca să-l aducem aici”.
Alții nu se descurajează, ba chiar își spun povestea cu zâmbetul pe buze, convinși că dependența lor e doar un basm:
- „Un prieten m-a dus la un Internet cafe. M-am jucat și tot m-am jucat până au aflat părinții. Am început să mă cert cu ei și apoi m-au adus aici. Stăteam acolo toată noaptea. Când veneam acasă, dimineața, trebuia să o ascult pe mama plângându-se”
- „Am stat la un Internet Cafe trei zile. Mă simțeam bine”
- „Am stat în casă o LUNĂ. Tot timpul m-am jucat. Apoi, am fost adus aici”
Dependența lor pare imposibil de înțeles? Pentru noi și pentru părinții disperați, directorul centrului explică sursa bolii lor: „Una din problemele lor cele mai mari este singurătatea. Se simt singuri și de aceea își caută prieteni pe internet. Știu totul despre Internet dar nimic despre oameni. Joacă până în punctul în care se pierd pe ei înșiși”.
