21 aprilie, seara, pe la 22.30, contractii puternice, am pierdut dopul, mi-am luat sotul si parintii la urgente! Venea Buburuza! Tin sa mentionez ca am mers la spital cu toata increderea si curajul din lume, nu ma temeam de nimic! Ai mei varsau lacrimi amare de emotii, cu 30 de ani in urma fusesera ei protagonistii venirii mele pe lume in acelasi spital, pe aceleasi coridoare!

Intamplarea a facut sa fie de garda medicul care ma consultase! Daca la inceput am fost vioaie si zambitoare, urmarea mi-a demonstrat cat de cruzi pot fi medicii! De-a lungul travaliului, care a durat aproape 14 ore, mi s-a administrat un algocalmin intravenos (pe care mi l-a facut moasa de mila) si o injectie pentru dilatare! Cred ca la un moment dat incepusem sa-mi smulg parul din cap de durere, simteam ca o sa mor, eram convinsa ca o sa mor! Ii imploram pe toti sa-mi salveze fata! L-am implorat pe medicul respectiv sa-mi faca cezariana ca-mi explodeaza inima in piept ! Replica lui: TI-AM DAT DOZA DE CAL SA TE DILATI, CUM SA-TI MAI FAC CEZARIANA!

Am stat cu dilatatie 6 pana la nastere, cel putin asa imi spuneau asistentele si moasa! De pe la 6 dimineata doctorul nu s-a mai apropiat de mine, atat de rau tipam cand il vedeam! Am vomitat cateva ore de la intensitatea contractiilor! La ora 12.00, pe 22 aprilie, medicul a venit la mine si mi-a spus cu nonsalanta ca ii pare rau, dar trebuie sa plece sa isi ia fata de la scoala! Nimeni nu avea curaj sa ma ia in primire.

Intr-un final, unul dintre doctori si-a facut mila de mine (ca altfel nu pot spune)! Nu uit cat voi trai ce i-am spus si ce mi-a raspuns:
– Domnule doctor, va implor sa-mi faceti cezariana ca altfel mor si eu si fata!
– Fetita, mai incercam o data natural si, daca nu merge, iti promit ca facem cezariana!

Ce a urmat e demn de un scenariu horror! M-au tarat doua asistente pana in sala de nasteri (m-au tarat pentru ca eu nu ma mai puteam tine pe picioare, eram epuizata complet si incepusem sa bat campii)! M-au urcat pe capra, o asistenta de o parte a mea si alta de cealalta si m-au apasat pe burta pana a iesit fetita! Eram ca la spectacol: sala de nasteri era plina de lume, niste asistente practicante imi carau apa in pumni si-mi puneau pe fata sa imi revin! Ceva infiorator, un fel de Freak Show, cu final macabru, credeau toti!

Fetita mea a avut cordonul in jurul gatului, a primit nota 6 si mai apoi 7! A avut 3.500 kg, 52 cm! Eu, harcea-parcea! Astazi este o fetita sanatoasa, perfecta! Sincera sa fiu mi-am jurat ca nu mai fac copii niciodata, dar viata mi-a dat planurile peste cap!
Azi am si un baietel de 11 luni, nascut in strainatate! Travaliu de 16 ore, contractii suportabile timp de 8 ore, apoi am mers la urgente! Nici n-am deschis gura bine si o doamna m-a dus intr-o sala de pre-travaliu unde m-a consultat, m-am schimbat, am fost dusa cu un carucior in salon (unde am si nascut de altfel)!

Toata lumea mi-a zambit, m-a felicitat ca rezistasem atat! Mi s-a pus branula, anestezistul a venit imediat si mi-a pus epidurala! In 10 minute de la sosirea la urgente dormeam linistita! Au mai trecut 6 ore pana la momentul nasterii. M-am trezit cu 15 minute inainte sa nasc, am impins de 3 ori si hop bebele s-a auzi! Un vis! Sa tot faci copii asa! Personal empatic, amabil, zambitor si mereu cu dorinta de a-ti fi de ajutor!

Nu stiu daca povestea mea foloseste cuiva, dar mi-ar placea sa cred ca intr-un viitor apropiat femeile nu voi mai trece prin ce am trecut eu! In momentul de fata inca se mai naste asa in spitalul unde am murit si-am inviat!”

sursă: actualitatea.biz