Crematoriul este locul în care trupul se reduce la cenușă fină, care, de altfel, este tot ce mai rămâne....

Procesul de ”după moarte” se poate dovedi a fi cât se poate de riscant. Dacă decedatul avea în interior un stimulator cardiac, există probabilitatea ca el să explodeze în interiorul crematoriului.

Bijuteriile trebuie înlăturate dinante. Unele crematorii eliberează gaze periculoase, motiv pentru care trebuie verificate tot timpul.

În timpul procesului de ardere, camerele sunt încălzite la temperaturi între 1400 -1800 grade Fahrenheit.

Pentru a fi siguri că acestea rezistă la astfel de temperaturi, ele sunt placate cu cărămizi industriale la exterior.

De regulă, se incinerareză câte un trup. Excepție fac doar cazurile în care, spre exemplu, este vorba de o mamă și bebelușul ei.

Mai întâi, arde sicriul, apoi părul și pielea. Urmează mușchii, organele interne se vaporizează, iar apa iese din trup sub formă de abur.

Când rămân doar oasele scheletului, ele sunt sfărmate manual, folosind o unealtă similară cu prășitoarea unui fermier.

În unele cazuri, se folosesc mijloace adiționale care pot reduce emisiile de fum și alte mirosuri.

Întreg procesul de incinerare durează între două - trei ore, în funcție de greutatea trupului, tipul sicriului sau de temperatura din crematoriu.

Praful care rămâne este luat din cameră și pus pe o tavă în care se află un magnet ce îndepărtează orice resturi de metal, cum ar fi, șuruburile chirurgicale.

Apoi se folosește un dispozitv ce sfarmă orice oscior care ar mai putea rămâne...