Cea mai mare inventie: femeia de peste 30 de ani
Publicat pe 09.07.2013 la 17:23 Actualizat pe 09.07.2013 la 17:25
Intrucat femeia de peste 30 de ani se pare ca e cea mai mare inventie pe 2012, astazi scriu despre ea.
Am dat like la articolul cu pricina, intrucat unele lucruri, purificate de povara generalizarii, au ecou in realitate. Imi permit niste completari prin viziunea unui psiholog intrucat femeia trecuta de 30 de ani se confrunta cu intrebari existentiale si cu asteptari care au pecetea “Urgent” si care, la sfarsitul balamucului de peste zi, asteapta cu obstinatie sa-si afle implinirea.
Femeia trecuta de 30 de ani se cunoaste intr-adevar suficient pe ea insasi, dar asta vine cu reversul ca nu se mai pacaleste pe ea insasi asa usor, si nici altii nu o mai pot face. Iar uneori, autominciuna este necesara, atat cat sa te faca sa abandonezi cautarea adevarului acela crezut eliberator si sa te multumesti cu o fantezie placuta.
Ridurile femeii trecute de 30 de ani nu se vad neaparat pe chip, intrucat povestea ei de dragoste cu timpul e una in care lupta ca o amazoana, ci se “vad” mai ales pe emisferele ei cerebrale. Neuronii ei au inflorit numeroase sinapse vindecatoare in intelegerea de sine si de el.
Adevarat, femeia trecuta de 30 de ani ii va spune mai rapid ca e un ticalos dar isi va si face harakiri emotional mult mai repede. Practica rafinata prin interactiunea cu un numar de alti ticalosi premergatori, eliberandu-si astfel sufletul pentru alegeri mai intelepte.
Femeia trecuta de 30 de ani e interesata de dezvoltare personala. Participa la workshopuri de feminitate pentru ca s-a saturat de articole made in Cosmpolitan despre cum sa-l inteleaga pe el la nesfarsit si pentru ca cele 3, 5, 7, 20, 158 de sfaturi si trucuri despre cum sa-l “prinda” mai mestesugit nu dau roade.
Ea s-a convins ca cele 175 de retete de mancaruri afrodisiace nu au nici un efect daca tandretea intelegerii nu e savurata de pe fiinta celuilalt cu fiecare privire. Ea stie deja ca daca el nu a plecat urechea, in primele luni, la reprosurile ei imbracate in stil si suavitate, nici o tehnica secreta cu rezonanta de kama sutra, nici o rugaciune sau vraja nu-l vor face, probabil, sa se schimbe.
Femeia trecuta de 30 de ani s-a saturat de manipularile mediocre dintre cele doua sexe, de meschinaria negocierii furibunde asupra viitorului, s-a saturat de tergiversari si promisiuni cu scadenta intr-un viitor incert. Ea nu mai vrea “candva”, ea vrea “aici si acum” cu o nerabdare ce poate naste isterii conjugale.
Femeia trecuta de 30 de ani nu se mai uita neaparat inainte, ci se uita in oglinda si spre trecut, cu un amalgam de zambet, mirare si regret ca nu avea la 20 de ani mintea de acum. Iar cand se uita spre viitor, o face cu nerabdarea implinirii viselor urzite in decada precedenta.
Femeia trecuta de 30 de ani si-a facut un bilant al devenirii sale si a inteles ca modelul masculin de care a fost atrasa, ticalos sau narcisist sau macho sau preapoet, a fost o extrema a insesi personalitatii sale si ca a avut ceva de vindecat sau asimilat in acea relatie.
“Nimic nu e intamplator” se aplica nu in virtutea unei conspiratii a universului ghidat de astre sau urzitoare magice. Paolo Coelho ramane un trubadur filosofic sarmant, totusi realitatea e mult mai prozaica. “Nimic nu e intamplator” se aplica in virtutea unor mecanisme psihologice care, promovand devenirea unui Eu dominant si ierarhic superior, ghideaza individul spre alegeri relationale care, desi aparent extreme si masochiste, ofera sansa vindecarii unor probleme din trecut sau acceptarii unei parti intunecate din fiecare.
Femeia trecuta de 30 de ani nu mai da vina doar pe celalalt, pentru ca oricat de mincinos sau manipulator abil a fost el, ea l-a ales in ciuda semnelor ce niciodata, dar niciodata, nu lipsesc. Ea a aflat astfel ca autohipnoza nu se mai poarta la o anume varsta si vede, mult mai rapid, ce potential de “EL, The One” detine barbatul ce ii bate la porti.
Femeia trecuta de 30 de ani s-a resemnat. Ea a inteles ca trebuie sa respire feminitate, cu clasa si stil, indiferent de ceea ce “vinde”; s-a reconciliat cu superficialitatea speciei noastre unde charmul exterior e la fel de important ca cel interior si a decis sa foloseasca slabiciunile inamicului pentru a castiga razboiul (exagerez, nu e nici o lupta, e doar pace si armonie intre ei si ele).
Ea si-a vindecat halucinatiile copilaresti de printesa in stand by pentru cavalerul salvator, si a decis sa se salveze pe ea insasi de ea insasi, oferindu-si singura independenta materiala si emotionala. De cea sexuala nu ne legam, cercetarile nu pot fi facute publice, intrucat revelarea motivele pentru care femeile fac sex ar impacta prea mult relationarea dintre ei si ele, unde anumite ipocrizii sunt impuse de politetea interactiunii.
Femeia trecuta de 30 de ani s-a saturat. De propria-i mediocritate si redundanta existentiala. Ea a facut curat in trecutul ei, si-a iertat propriile neputinte si alegeri proaste, intelegand ca i-au lipsit probabil parintii, mentorii sau cunoasterea lipsita de ipocrizia sentimentalista a vietii. Cunoastere din care acum ia zilnic o supradoza pentru a-si vindeca relatia cu Timpul ce o preseaza pentru impliniri.
Cu temele facute, ea isi umfla panzele sufletului de dor ( Ave, Nichita, morituri te salutant!) si isi asuma, inca o data, spaima si minunea de a fi femeie, de a simti mai mult decat vrea uneori, de a darui chiar si cand stie ca e la granita prostiei, de a ierta in detrimentul dorintei de razbunare, de a iubi naiv si pasional orice, oricat, numai sa iubeasca!
P.S. Specia descrisa mai sus, “femeia trecuta de 30 de ani”, este cel mai des intalnita in reveriile existentiale ale Ei sau ale Lui, precum si in visele unui psiholog care stie despre ea, femeia, asa cum nici ea nu stie inca cum poate fi.
Sursa: www.artdevivre.ro
