Cum sa spui „nu” fara sa-ti superi partenerul
Publicat pe 25.08.2010 la 13:51
Este mai mult decat evident ca orice refuz deranjaza, enerveaza sau creeaza o altfel de reactie emotionala negativa celor din jur. Din nefericire, in viata suntem deseori obligati sa spunem „nu” in situatii diverse, chiar daca stim ca efectul acestui „nu” va supara.
Cum procedam in relatia cu partenerul de viata
Pentru a refuza ceva si a nu crea o situatie neplacuta este nevoie sa cunoastem unele reguli simple de comunicare, raportate bineinteles la circumstnte si mai ales la felul de a fi al persoanei pe care o refuzam.
In viata de cuplu, situatiile in care trebuie sa spunem „nu" sunt foarte dese si foarte diferite, in functie de cat de „vechi" este cuplul. Astfel, daca se impune sa refuzam ceva partenerului regulile vor fi un pic diferite in raport cu timpul care s-a scurs de cand ne cunoastem, care indica intr-o oarecare masura si cat de bine ne cunoastem.
La inceputul relatiei
Intr-o relatie aflata la inceput, cand sentimentul de dragoste este foarte puternic, putini sunt afectati de refuzul direct si prompt din partea unuia dintre parteneri. Cu toate acestea, nu este deloc recomandat sa spunem celui care ne iubeste un „nu" foarte prompt fara a explica detaliat motivul concret pentru care refuzam ceva. Nu este nevoie sa ne alegem vorbele pentru a-i explica, ci doar sa-l facem sa inteleaga foarte bine toata logica refuzului. Explicatia trebuie insotita obligatoriu de tandrete si comunicare prin privire sincera.
In cazul unei relatii in care dragostea nu este foarte fierbinte, de asemenea, trebuie explicat motivul refuzului, dar in acest caz argumentele trebuie sa fie perfect logice. Trucurile de tandrete si incrcarea de a-l face pe partenerul de viata sa inteleaga ce simtim noi sunt mai putin importante decat explicatia pur rationala a motivelor refuzului. Exemplele inventate sau reale care-l pot face sa inteleaga mai bine motivul refuzului sunt foarte bine venite. Trebuie evitat totusi sa dam impresia ca refuzam foarte multe din ceea ce el ne propune. Nicidata nu trebuie date aceleasi argumente pentru mai multe situatii de refuz.
Primul an al relatiei de cuplu
Daca au trecut cel putin 10-12 luni de relatie, lucrurile se schimba putin in ceea ce priveste reactia la refuz. Psihologia moderna a dovedit fapul ca dupa un an, un an jumatate de la prima intalnire pentu 80% din femei si 91% din barbati acceptul refuzului devine o reala problema. Acesta este si unul dintre motivele pentru care 67% din cupluri devin foarte instabile dupa aproximativ un an si jumatate de relatie.
Daca ne aflam in aceasta perioada, este recomandat sa evitam sa spunem un „nu" prea agresiv, prea concret, indiferent de situatie, fiind de preferat un refuz cat mai elegant. De exemplu, in loc sa spunem „Nici vorba", „Ce-ai inebunit?", "Doamne fereste, nu...", "Nici sa nu te gandesti!", „Nici mort!","Da, da, s-o crezi tu", ai putea spune: „Trebuie sa ne gandim", "Nu acum, crede-ma, nu e un moment foarte bun sa...", "Poate vorbim despre asta, dar...", "Te-ar supara daca amanam putin?".
Secretul este ca refuzul sa nu loveasca foarte direct, avand in vedere faptul ca relatia de cuplu este extrem de instabila in aceasta perioada.
Cuplul mai vechi de un an
Daca am depasit cu bine perioada anterior mentionata, refuzul poate fi bine acceptat sau, dimpotriva, foarte prost primit in functie de felul in care merge relatia, dar si de felul de a fi al partenerului care de acum nu-si mai poate ascunde foarte mult adevarata fire. Astfel, daca relatia nu este bazata pe transparenta totala si partenerul ne ascunde totusi unele lucruri, refuzul il va irita foarte mult.
In acest caz, el este o fire mai independenta, deci dominanta, careia trebuie sa-i tinem piept pentru a nu ajunge un fel de supus umil. Tocmai din acest motiv trebuie sa stim sa-i spunem „nu" cu cel mai mare curaj. Nu este deloc nevoie de o atitudine agresiva evidenta, obraznica, atunci cand il refuzam direct. Trebuie doar sa inteleaga faptul ca un „nu" spus, ramane „nu". Un partener care are atitudine de „sef" nu trebuie lasat decat foarte rar sa ne transforme tendinta noastra de a refuza ceva intr-o acceptare.
In situatia in care nu este o fire dominanta, refuzul foarte prompt il poate afecta in mod nefavorabil. Este de preferat sa nu-l refuzam in mod prea direct. Comunicarea fata in fata, ca intre doi prieteni vechi, este cea mai buna ocazie de a-i spune ca nu suntem de acord cu ceva anume. Nu trebuie sa cautam motive absurde, ci doar sa-l rugam sa inteleaga motivele noastre pentru care refuzam ceva.
Daca este o fire un pic mai distanta, dar nu dominanta, va trebui sa incepem argumentarea cu motivele pentru care spunem"nu", incercand sa-i dam cateva exemple clare din care sa inteleaga de ce refuzam. Daca este o fire mai delicata, mai sensibila, va trebui in primul rand sa aratam ca ne pare rau ca trebuie sa refuzam, subliniind faptul ca putem face alte sacrificii mult mai mari pentru el si ii putem dovedi dragostea in alt fel.
Citeste Revista Felicia!
foto: simplemarriage.net / lifeboat.com
