Dragostea e oarbă. Iar singurul medicament care te vindeca de miopie relaţională e puţin homeopat: suferinţă. Ştiinţa explica de ce atunci când eşti îndrăgostit vei simţi şi vei auzi lucruri care nu există: creierul unui om îndrăgostit este la fel ca şi creierul unei persoane care ia droguri.

Undă verde la halucinaţie şi obsesie iar dacă iei o supradoză din drogul numit dragoste, vei afla ce înseamnă şi paranoia – sub forma geloziei, precum şi tulburarea bipolară – adică vei avea zile când te vei simţi rege, şi zile când te vei simţi ultimul cerşetor.

Dragostea este, nu numai metaforic ci şi literalmente, un drog. Astfel că suntem cu toţii traficanţi de droguri – e adevărat, unele foarte poetice şi inestimabile. Soluţia? Să-ţi alegi cu cap, înainte de a ţi-l pierde, cine îţi va fi furnizorul de trăiri ireale, dar atât de adânc amprentate în carnea şi în mintea ta.

De cele mai multe ori, alegerile îţi sunt dictate de mecanisme şi de arhetipuri inconştiente. Scoaterea lor la lumina implica o incursiune în meandrele sufletului asistata de un bun arheolog sentimental (aka psiholog) sau prin statistica ta relaţionala, atunci când deja istoria ţi se repetă şi nu ai încotro decât să pricepi.

Profilul narcisistic este unul dintre cele mai dificile cu care poţi fi într-o relaţie. Narcisismul este o dereglare a personalităţii, individul afişând un model cronic de grandoare, o nevoie acerbă de admiraţie, concomitent cu lipsă acută de empatie. În afară de empatia faţă de sine însuşi, desigur, pentru că este iremediabil impresionat şi înamorat de minunea care-şi este.

Narcisistul este intoxicat de un sentiment măreţ de auto-importanta, deseori îşi imaginează că are o misiune importantă şi are o atitudine “regească” în a cere supunere şi dăruire de la cei din jur, a căror ultim scop ar trebui să fie îndeplinirea dorinţelor lui.

Narcisistul exagerează mereu realizările şi talentele sale. Eforturile sale au un singur scop: atenţia tuturor şi recunoaştere deplină. Arogant, auto-absorbit în propriul destin special, narcisistul se va deda la fantezii opulente despre putere, succes sau frumuseţe, fiind dependent de atenţia şi admiraţia manifestată de ceilalţi. Snobismul se numera printre calităţile ţinute la mare înălţime.

Narcisistul se vede drept o capodoperă a creaţiei – divinitatea înseşi s-a întrecut pe sine în a-i zămisli talentele. Mai curând complicat decât complex, va întâmpina dificultăţi mari în a empatiza cu o altă persoană. Cum să iasă din graniţele Eu-lui sau minunat, cum să se amestece cu plebea şi cu ignoranţii, şi mai ales, de ce să dea când poate doar primi?!

El nu poate evada din regatul propriei personalităţi şi ca atare, indiferent cât i-ai explica punctul tău de vedere, nu îl va putea înţelege, nu se va putea pune în locul tău şi de cele mai multe ori, nici nu îşi doreşte să simtă ce simte o altă persoană. Empatia “e greu” pentru narcisist.

Multe dintre persoanele de succes sunt narcisiste – întrucât narcisismul îi va impulsiona să acumuleze putere iar nevoia de validare continuă a propriilor talente îi va determina să atingă multe scopuri. Ei au însă o doză sănătoasă de narcisism – sau încredere în sine, întrucât narcisismul sănătos nu va cere lumii să îi reflecte hiperbolizat egoul şi imaginea de sine.

Relaţia cu un narcisist necesită un consum extraordinar de mare de energie şi de muncă, întrucât au nevoie constantă de suport şi de apreciere. Niciodată nimic nu este suficient pentru el şi va căuta validarea în toate modurile posibile.

Geneza acestui tip de personalitate se afla în copilărie. De cele mai multe ori va fi unicul copil al unei familii în care părinţii fie l-au ignorat, fie au avut aşteptări foarte mari de el.

Astfel, copilul va deveni obsedat în a le câştiga aprecierea, nedezvoltandu-şi în acelaşi timp capacitatea de a înţelege nevoile altora, întrucât propriile sale nevoi nu au fost înţelese şi ascultate în copilărie.

Cum să detectezi un narcisist?

1. Fii atentă la cei care îşi fac reclamă prea mult. Fiind într-o constantă căutare de validare, vor lua “scena” cu asalt şi vor monopoliza discuţia şi acţiunea.

2. Lipsa de empatie faţă de restul muritorilor. Narcisiştii vor toată dragostea, atenţia şi bunurile pentru ei înşişi – vor fi geloşi pe realizările celorlalţi şi de multe ori le vor minimaliza.

3. Nu suporta critică – le trezeşte amintiri din copilărie şi o vor respinge cu toată puterea. Dacă te faci vinovată de lezmajestate şi îl critici, în afară de faptul că va respinge critică, se vă simt rănit şi neiubit. Nu va accepta niciodată vreo responsabilitate pentru vreo greşeală şi va căuta constant un ţap ispăşitor pentru greşelile lui.

4. Mulţi dintre ei vor fi dependenţi de muncă – fiind motivaţi de o dorinţă imensă de realizare, se vor dedica în întregime atingerii succesului.

Narcisiştii pot fi foarte şarmanţi şi interesanţi ca şi personalităţi. Cel mai bine este să îi păstrezi drept prieteni, într-un statut relaţional fără mari aşteptări şi doar atunci când simţi o nevoie irezistibilă de a dărui la nesfârşit, fără a primi mare lucru în schimb, te poţi angaja într-o relaţie cu un narcisist. Dar poţi să te faci bine totuşi.

Sofia Dumitriu Psiholog