Dragostea e oarba. Stim cu totii cliseul. Dar stiinta vine sa confirme: creierul unui om indragostit este la fel ca si creierul unei persoane care ia droguri. Neurostiinta, copilul teribil al stiintelor moderne, ne spune ca dragostea este, nu numai metaforic ci si literalmente, un drog. Alegerile in iubire le facem mai mult inconstient. Asa ne trezim ca ne-am indragostit de un narcisist.

Narcisismul este o dereglare a personalitatii, individul afisand un model cronic de grandoare, o nevoie acerba de admiratie, concomitent cu lipsa acuta de empatie. In afara de empatia fata de sine insusi, desigur. Narcisistul este intoxicat de un sentiment maret de auto-importanta, deseori isi imagineaza ca are o misiune importanta si are o atitudine “regeasca” in a cere supunere si daruire de la cei din jur, a caror ultim scop ar trebui sa fie indeplinirea dorintelor lui.

Narcisistul exagereaza mereu realizarile si talentele sale. Eforturile sale au un singur scop: atentia tuturor si recunoastere deplina.