Odată ieșeam cu un bărbat ce refuza să meargă mai jos de... buric.
“Nu-mi place gustul”, asta era scuza lui. De parcă penisul lui avea gust de înghețată.
Acum glumesc, dar la vremea aceea nu era deloc drăguț.
Aversiunea lui pentru sexul oral mă făcea nesigură în legătură cu acea parte a corpului meu.
De câte ori l-am convis, dar îmi făceam griji că îi este scârbă sau că face asta din obligație.

Prietenele cărora le spuneam îmi spuneau ca și eu să procedez asemeni lui, să “guste” și el “medicamentul”.
Dar îmi făcea plăcere să îi ofer plăcere, iar dacă nu îi mai ofeream ceea ce își dorea mă făcea să mă simt de două ori vinovată.

Recent am întâlnit un tip care, mai în glumă, mai în serios mi-a spus că lui îi place să meargă mai jos de zona buricului.
M-a privit cu anticipație, ca și cum ar fi așteptat să leșin sau ca și cum ar fi așteptat niște baloane să se ridice spre tavan.
Acești tipi care se laudă, de obicei nu prea știu multe lucruri… ori te umplu de salivă ori confundă vaginul cu furtunul de tras vinul din damigeană, făcându-te să gemi de durere, nu de plăcere.


Lipsa educației sexuale în școli, face ca tinerii să învețe din filmele porno care se desfășoară cam așa: femeile se dezbracă, își arată corpul, fac sex oral partenerului, au un mic preludiu, final.
Foarte rar în aceste scenarii tipul îi face sex oral partenerei.
Majoritatea acestor scenarii sunt făcute de bărbați, deci nu prea le pasă de femei și de ceea ce simt ele.

Cunnilingus-ul nu este un lucru simplu. Există nuanțe care trebuie învățate și ele sunt diferite de la o persoană la alta.