Religiile crestine si botezul, partea I
Publicat pe 23.08.2010 la 13:19 Actualizat pe 23.08.2010 la 13:50
Crestinismul este religia care se bazeaza pe credinta in persoana si invataturile lui Hristos. El este Mantuitorul, cel care a dat lumii sansa reintrarii in Rai. Omul trebuie sa faca doua lucruri: sa accepte jertfa si sa pazeasca poruncile care sunt proiectarea trairii divine in planul omenesc.
Venirea lui Iisus pe pamant, minunile, moartea si invierea aveau sa provoace cea mai extinsa revolutie spirituala, sociala si culturala din toate timpurile. Insasi existenta i-a fost, de-a lungul timpului, subiect de disputa intre eruditii si teologii diverselor epoci, dar toate acestea nu au reusit decat sa-i focalizeze personalitatea, punandu-i calitatile in evidenta.
In oricare din religiile de mai jos, botezul este dovada mantuirii. Nu conteaza de la ce idei pornesc aceste religii, atata timp cat toate se bazeaza pe credinta in Iisus si pe simbolurile aferente.
Ce se afla dincolo de existenta umana?
Prin urmare, niciun efort nu este prea mare, nici prea greu daca implica un astfel de "premiu”.Cu toate acestea, omul o ia mereu pe drumuri ocolitoare, ingreunandu-si singur sosirea la destinatie.
Diversele nemultumiri au produs scindari la nivelul bisericii primare, apoi confictele continue au dus la o diversitate de religii, culmea, bazate toate pe crestinism. Cauza principala a aparitiei altor erori provine din neacceptarea unor practici prezente in bisericile crestine principale, acuzate ca au adoptat traditii sau reguli sufocante, fara suport in textele biblice.
Reforma in Germania – Lutheranii
Martin Luther este cunoscut in istorie ca initiatorul protestantismului. Traind intr-un timp marcat de razboaie si violente in exterior, dar si de nelinisti personale in interior, cauta o explicatie in Dumnezeul Bibliei si ajunge la concluzia ca omul nu se poate mantui prin fapte, ci prin credinta care atrage dupa sine meritele lui Hristos.
Teoriile pe care le emite revolutioneaza lumea crestina. El elimina cultul sfintilor si pe cel al Maicii Domnului care, dupa parerea sa, nu pot contribui cu nimic la mantuire. Sacramentele i se par inutile, insa pastreaza trei dintre ele: botezul, pocainta si euharistia (impartasania), carora le ofera o interpretare proprie.
Pretentiile de dominatie absoluta si universala a Bisericii Catolice, coruptia clerului si mai ales vanzarea indulgentelor (iertarea totala sau partiala a pacatelor in schimbul platii) initiate de Papa Leon al X-lea il determina pe Luther sa refuze recunoasterea ierarhiei bisericii. Considera ca adevarata biserica este nevazuta si este alcatuita din credinciosi care se conduc strict dupa Sfanta Scriptura. Prin urmare, in 31 octombrie 1517, lipeste pe usa bisericii din Wittenberg 95 de teze in care stabileste iertarea gratuita a pacatelor. Tezele, care sunt copiate de studenti, tiparite in latina si germana, inseamna o declaratie publica a ruperii doctrinare de Biserica Catolica.
In 1520, Papa ii condamna tezele si il ameninta cu excomunicarea daca nu le retracteaza. Drept raspuns, Luther arde bula de excomunicare, Dreptul canonic si lucrarea Sfantului Toma de Aquino - "Summa theologica".
Apoi refuza sa se justifice si se retrage, ascunzandu-se in castelul lui Frederic de Saxonia din Wartburg, lasand lumea sa creada ca a murit.
Ideile sale despre libertatea evanghelica au stat la baza rascoalelor taranesti din vremea aceea. Moare la Eisleben in 1546, sarac si dezamagit ca reforma morala pe care o initiase nu-si atinsese scopul.
Franta: reformatii sau calvinistii
Initiatorul religiei calviniste este un teolog si avocat pe nume Jean Calvin, nascut in Elvetia la 1509. El adopta principiile reformei lui Luther, pe care incepe sa le propage la Paris. Atitudinea sa naste opozitii si, in cele din urma, este nevoit sa paraseasca Franta. Se stabileste la Geneva, unde este numit profesor de teologie. Pune bazele unei noi religii ce refuza, in numele libertatii, ascultarea de Papa si initiaza propriile principii. Interzice luxul, dansul, teatrul sau jocurile de noroc. In ceea ce priveste sacramentele, accepta spovada.
Teoria principala a religiei sale este ca mantuirea sau osanda vesnica a oamenilor este predestinata de Dumnezeu si ca omul nu-si poate schimba soarta prin liberul arbitru. Mai mult, in conceptia sa, omul este atat de pervertit din cauza pacatului stramosesc, incat faptele bune sunt considerate tot rele.
Reforma engleza - anglicanii
Suparat ca Papa nu vrea sa accepte anularea casatoriei cu sotia sa, Ecaterina de Aragon, regele Angliei, Henric al Vlll-lea, ii neaga acestuia autoritatea si se proclama Capul Suprem al Bisericii. In anul 1534, emite decretul de separare a Angliei de Biserica Catolica, Biserica Engleza intrand sub autoritatea regelui.
Prin urmare, averile bisericesti sunt confiscate, iar cei care nu vor sa accepte despartirea sunt condamnati la moarte. Sangerosul rege a ucis 20 de episcopi, aproape 500 de preoti, un numar impresionant de laici si si-a spanzurat doua dintre concubine.
Totusi, in timpul vietii sale, nu a introdus erezii si nu a intervenit in probleme de principii si de dogma. Urmasul sau, Eduard al Vl-lea, introduce calvinismul, a carui influenta patrunsese deja in Scotia, insa, mai tarziu, regina Maria Tudor restabileste catolicismul in Anglia.
Elisabeta l ruineaza tot ce restabilise predecesoarea sa. Reintroduce in Biserica Anglicana calvinismul, la care adauga elemente lutherane, interzicand cu desavarsire cultul catolic.
Cruda regina ucide 200 de catolici, dar si pe Maria Stuart, regina Scotiei, care ii ceruse adapost. De-a lungul timpului, au fost reintroduse o serie de invataturi catolice cum ar fi rozariul sau vesmintele liturgice. De la Martin Luther, biserica protestanta numara sute de formatiuni religioase in intreaga lume. Numai in Africa sunt peste 1.500 de lacasuri.
Foto: www.dailymail.co.uk
