“Mulți parteneri fac lucruri minunate.
Soțul meu îmi aduce cafeaua în fiecare dimineață, maai pregătește cina din când în când și repară orice e tehnic.
Îmi spune adesea cât de mult mă iubește și mă admiră și cât de norocos se simte pentru că s-a căsătorit cu mine.
Cu expecția zilelor proaste, are numai comentarii pozitive.

Dar cu câțiva ani în urmă citeam o carte „We love each other, but...” și am realizat că soțul meu nu îmi mai spune anume lucruri pe care le observa și admira la mine. Odinioară, la primele întâlniri, îmi tot spunea aceste lucruri. Apoi am realizat că nici eu nu mai făceam remarci pozitive la adresa lui (nu că s-ar fi plâns).

Interesant este că, adulții înțeleg copiii de toate vârstele care își exprimă ceea ce simt prin cuvinte.
Și nu e suficient să-i spui unui copil “Ești cel mai bun” sau “Te iubesc atât de mult”. Copiii trebuie să audă “Ai făcut un lucru minunat că ți-ai împărțit jucăriile” sau “Cred că ești curajos deoarece i-ai spus prietenului tău ce simți atunci când nu te-a invitat la ziua sa.”

La început ne simțim ciudat chiar și când ne dorim acest tip de feedback. Este o credință răspândită cum că dacă ai o mare stimă de sine, nu ai nevoie de fraze afirmative. Evident fals.

Am decis deci să adopt acest comportament înainte de a-i cere acest lucru celui de lângă mine. Am experimentat timp de câteva luni, spunându-i anumite lucruri.

Cu cât mai mult îmi exprimam aprecierea în legătură cu anumite lucruri, cu atât mai mult îl apreciam pe el. El a făcut același lucru și am câștigat schimbarea pe care voiam să o văd.

Când cuplurile încep să iasă împreună știu imediat cum să îl facă pe celălalt să se simtă iubit, valorors, special.
Însă cu cât stăm mai mult împreună, cu atât observăm și comentăm lucrurile care nu ne plac.

Pentru orice comentariu negativ, ar trebui să facem un comentariu pozitiv”, dr. Harriet Lerner.