„Nu știu cum să îi mulțumesc Domnului. Nu sunt vrednic să mi se spună părinte. Atunci când ești preot, ești pus de Dumnezeu peste toate și nu mai trebuie să te ocupi de cele ale lumii. Mie mi-a fost dat să mă ocup și cu ele ale lumii, cu cântatul. Când ești preot, nu mai ai nevoie de altceva, pentru că acesta este superlativul și nici nu există ceva mai mare decât lucrul acesta. Nu o spun eu de la mine, spun ce am auzit și eu de la Sfinții Pătinți. Nu pretind să mi se spună preot. Ce ne-am face fără încercări? Încercările arată Crucea pe care, din dragoste, Hristos o pune pe umerii noștri, dar fără să ne lase să o ducem singuri. E harul lui Dumnezeu care te ajută să îți duci Crucea. Pentru a ajunge la viața veșnică, trebuie să ne asemănăm cu Hristos, iar asemănarea cu Hristos nu este altceva decât dragoste necondiționată”, a spus Marius Ciprian Pop.