365 de eroi ai României. Alexandru Paleologu, un atristocrat al spiritului

Un domn cu ochelari, cu batista la buzunarul de la piept al costumului, cu pipa stinsă care atârnă în colţul gurii natural, şi un baston cu cap de argint în mână, dar nu pentru că avea nevoie de el, ci pentru că aşa se poartă în lumea sa. Un boier, printre ultimii, în sensul frumos al cuvântului. Alexandru Paleologu, sau Conu Alecu, Unicul, aşa şi-l amintesc oamenii, în ultimii săi ani de viaţă. Elegant, galant, cu un discurs care impunea respect, cu o inteligenţă şlefuită în bibliotecă şi o tenacitate învăţată la şcoala vieţii. Toate acestea le avea în sânge, familia sa fiind una de boieri bizantini. A terminat liceul Spiru Haret şi imediat după aceea a absolvit Dreptul, apoi a făcut câţiva ani de Conservator, iar apoi Teatrul, Regie. Era un monden. Mergea la baluri, admira femeile, dar avea un cusur, dansa prost. După cel de-al doilea Război Mondial, a intrat în Diplomaţie, însă a fost scos urgent de către Ana Pauker. Dosarul lui Alexandru Paleologu era îngrozitor. Sute de ani de boierie şi un tată deputat liberal, nimic mai nepotrivit pentru noua orânduire. S-a ascuns câţiva ani de Securitate sub un nume fals, apoi a fost arestat şi acuzat de unelitire împotriva regimului comunist şi condamnat la 14 ani de închisoare. A fost bătut, umilit, înfometat şi a cedat. După două propuneri respinse, Alexandru Paleologu a acceptat până la urmă să devină informator al Securităţii. ''Am acceptat să fiu informator. Am reuşit să mă strecor în mod inteligent şi abil, să nu fac nici rău, ba să fac servicii unora avertizându-i'', spunea Alexandru Paleologu, care a murit în 2005, la 86 de ani.