6 iunie 1944. Americanii debarcau în Normandia şi se deschide astfel frontul de vest al războiului. Lumea întreagă era cu privirea aţintită spre coasta Franţei, însă americanii nu uitau şi frontul de est. În aceeaşi zi au atacat din nou zona pertroliferă a Ploieştilor. Din nordul Italiei, sute de bombardiere şi avioane de vânătoare de însoţire, se ridicau şi porneau spre România. În ţară, câţiva piloţi români se ridicau şi ei, în încercarea de a limita proporţiile bombardamentelor. Printre ei, un tânăr, Ion Dobran, de doar trei ani pilot, însă cu experienţă de luptă împotriva sovieticilor. În încleştarea dintre nori, Dobran a ajuns să lupte cu trei mustanguri americane. A reuşit să doboare unul, însă la rândul său a fost doborât de un american. Scăpase din nou cu viaţă. A spus că fotografia mamei sale pe care o ţinea la piept l-a salvat mereu. Când a tras linie după război, Ion Dobran, unul dintre aşii aviaţiei regale române, avea 340 de misiuni, 74 de lupte aeriene, 10 victorii confirmate, 3 probabile şi una la sol. A luptat până în ultima zi a războiului, deasupra Cehoslovaciei. După război, Ion Dobran a fost dat afară din Armată şi trimis ca strungar la uzinele Timpuri Noi. I s-a luat şi casa pe care a redobândit-o cu greu. A urcat din nou la manşa unui avion utilitar mai târziiu, transportând iepuri şi fazani. Mult mai târziu a devenit pilot de linie la Tarom pentru că un fost camarad şi-a riscat propria funcţie pentru a îl aduce în companie. Eroul avioator Ion Dobran a avut o pensie de mizerie, mulţi ani. După Revoluţie a devenit general, un grad pe care trebuia să îl aibă şi când era în activitate. Ion Dobran este ultimul pilot erou de care ne-am putut bucura cu toţii, ascultându-l. Ultimul gladiator al aerului.