''Aşa, cu ochi ca ai lui, ca nişte farfurioare de ceai, mi-i imaginam, în copilărie, pe dulăii din Amnarul lui Andersen. Ochi atotştiutori, exprimând, demonstrând, înduioşând, amuzând, o voce ''unicat'', o ''eleganţă scenică de ''veche gardă'', o precizie a compoziţie de o tehnică ireproşabilă''. Aşa îl descria dramaturgul Alecu Popovici pe marele actor, Ion Lucian. Amuzant, ironic, sau violent, dramatic şi sarcastic, Ion Lucian a avut un stil inconfundabil, care l-a plasat printre actorii cei mai complexi ai României. Îl ştim poate cel mai bine din rolurile sale de comedie, dar Ion Lucian a excelat şi în roluri grave. A scris epigrame, a pus pe picioare teatre şi a adorat să creeze piese de teatru pentru copii. S-a născut în 1924 la Bucureşti, în aceeaşi zi cu Shakespeare, aşa cum îi plăcea să remarce, pe 22 aprilie. A fost un elev silitor şi inteligent, iar pe când părinţii şi profesorii îl vedeau deja un inginer de succes, Ion Lucian a dat admitere la Academia de Artă Dramatică, spre marea dezamăgire a tuturor şi spre marele noroc al publicului, pentru că avea să devină unul dintre marii actori ai României.