Ştefan Odobleja este o mare personalitate ştiinţifică profund nedreptăţită. În anul 1938 scria în franceză lucrarea, Psihologia consonantistă. Punea bazele unei ştiinţe noi, cibernetica. În această lucrare, Odobleja stabilea ideile fundamentale ale ciberneticii, cea mai importantă referindu-se la feedback. El însuşi a trimis 150 de cărţi personalităţilor ştiinţifice universităţilor şi marilor biblioteci din Europa, America şi Asia, numai că peste omenire venea cu brutalitate, al doilea război mondial şi, cine mai stătea să analizeze o lucrare profund ştiinţifică, în care se vorbea despre chestiuni nemaiauzite până în acel moment. Se pare că marele ghinion a lui Odobleja a fost chiar acesta, că ar fi scris prea devreme despre o ştiinţă pe care încă nu o simţea nimeni utilă. Peste 10 ani însă, după război, un cercetător american, reia toate ideile lui Odobleja într-o lucrare numită, Cibernetica. E drept, matematicianul american scrie această carte pe seama observaţiilor făcute în timp, ce construiau un sistem de reglare automată de tragere a artileriei în avioane, comandă primită din partea statului. Cu siguranţă şi acesta era un minus pentru Odobleja. Faptul că scrisese o lucrare strict teoretică, academică, în timp ce americanul găsise şi o aplicaţie în sprijinul teoriei. Odobleja a trăit toată viaţa cu sentimentul că a fost furat, iar autorităţile statului nu l-au ajutat. Poate că Odobleja era un ciudat. Nu călătorise niciodată în afara ţării, dar ştia şapte limbi străine. ''Noi nu vedem cu ochii, vedem cu mintea. Dacă minta e goală, ochii privesc fără să vadă''