În 1848, când Avram Iancu lupta în fruntea moţilor împotriva revoluţionarilor maghiari conduşi de Kossuth Lajos, românii din Ardeal au primit un sprijin neaşteptat din partea unui sas luminat, Stephan Ludwig Roth. Atitudinea lui nu era una neaşteptată pentru cei care îi cunoşteau trecutul. Sasul născut la Mediaş în 1796 obţinuse titlul de doctor în teologie în Germania, iar apoi timp de doi ani colaborase cu însuşi, Johann Heinrich Pestalozzi, elveţianul care avea să fie recunoscut ca reformator al educaţiei, cel care i-a prezentat lui Roth, teoria egalităţii limbilor şi naţionalităţilor. Pornind de la acestea, nu trebuia să surprindă pe nimeni faptul că în timp ce dieta Transilvaniei cu numai şase ani înainte de Revoluţia de la '48, încerca să impună limba maghiară drept limbă de stat, Stephan Ludwig Roth are o poziţie clară de partea românilor. A spus că folosirea limbii materne este un dat la naştere, iar cu pierderea limbii dispare însuşi naţiunea. Era o poziţie corectă în spiritul modern al acelor vremuri care deconspira însă şi dorinţa ungurilor ca naţiunea română să dispară. Mai mult, Stephan Ludwig Roth participă şi la prima mare Adunare Naţională de la Blaj din 1848 şi scrie într-un ziar de limba germană despre revendicările românilor.