Scânteia dinaintea Revoluţiei

În luna noimebrie a anului 1987, mizeria socială impusă de regimul comunist îi adusese la disperare pe muncitorii de la întreprinderea de autocamioane Steagul Roşu din Braşov. Foamea şi frigul creaseră o stare de insignare şi tensiune greu de descris printre muncitori. Astfel, în noaptea de 14-15 noiembrie 1987, încep să se formeze nuclee de protest, muncitorii refuzând să lucreze. Momentul psihologic al manifestaţiei este la ora 11, când protestatarii decid să îşi ceară drepturile în faţa Consiliului Judeţean al PCR. Formează o coloană şi pornesc spre centrul oraşului, scadând ''hoţii'' şi ''vrem banii înapoi'', ''ajunge, nu mai vrem să fim miniţiţi'', ''vrem duminica înapoi'' , ''vrem mâncare pentru copii'', vrem lumină şi căldură, vrem pâine fără cartelă. Printre manifestanţi se strecoară deja membri ai Securităţii. Mii de oameni ajung la sediul Consiliului Judeţean al PCR, perceput ca o fortăreaţă. Clădirea este invadată, încăperile sunt devastate, iar alimentele găsite sunt aruncate pe geam oamenilor morţi de foame. Sunt distruse însemnele comuniste, sunt aruncate de la etaj şi arse portretul lui Ceauşescu şi steagul roşu al partidului. Mulţimea pare deja de nestăpânit. Creşte numărul manifestanţilor, însă creşte şi numărul forţelor de ordine. Protestatarii plasează copiii în faţa coloanelor, pentru a îi îmblânzi pe miliţienii şi soldaţii care au primit ordin de tragere asupra manifestanţilor.