Într-o lume obsedată de bani, plină de duşmani şi suprasaturată de corupţie, singura soluţie pare să fi rămas maneaua. Maneaua ca formă de protest: dai din şolduri şi îţi verşi năduful pe tot sistemul. Peste noapte nevoia de protest a transformat tineri cool din toată România în fani de manele. În clubul de fiţe sau, mai nou, deschise în Ferentari, răsuna muzica lui Salam sau a lui Adi Minune, iar oamenii, corporatişti cu pretenţii şi viaţă agitată testează pentru o noapte statutul de barosan. Fenomenul a devenit obiect de studiu pentru antropologi, care dau un verdict interesant: maneaua nu s-a reinventat, ea - ne place sau nu - ţine pasul cu timpurile şi cu noi. Maneaua ca statement politic Bucureşti. România. 2016. O capitală occidentală în care se poartă haine occidentale, tinerii se distrează occidental, ascultă muzică de inspiraţie vestică. De la un timp, viaţa de noapte a oraşului s-a întors cu faţa spre răsărit şi a redescoperit Bucureştiul balcanic, aflat la porţile Orientului. Un nou curent a luat pe sus cluburile din centrul oraşului: petrecerile cu manele. Corporatişti, expaţi, intelectuali şi alte categorii sociale care n-au nimic în comun cu lumea rea a banilor şi duşmanilor au început să danseze din buric.