Vă amintiţi că am vorbit săptămâna trecută despre cuvântul argotic „oha" şi locuţiunea „la oha". Vă mărturiseam atunci că nu am ştiut de unde vine până când nu am început să investighez un pic problema. Pentru că l-am auzit în ultima vreme la prieteni: „I-a zis aşa, la oha, doar ca să-l sperie." Sau: „Ne-au zis că vom primi burse, dar ştie toată lumea că e la oha". Adică la mişto, la caterincă, la vrăjeală. Ei, şi v-am propus data trecută o explicaţie etimologică dată de lingvişti pentru acest cuvânt. Ce este grozav este că am primit de la dumneavoastră o altă ipoteză etimologică, una care mie mi se pare foarte interesantă.