O doamnă pe care o apreciez imi povestea zilele trecute cat de mult o frapeaza o formula de salut care apare des in interactiunile noastre de astazi. Faptul ca ne spunem una, doua: "te pup", in contexte in care discutia nu e tocmai informala. Sau si mai rau, ne spunem "Va pup" cu persoane de care nu suntem tocmai apropiati sau cu care avem o relatie mai degraba formala. Mi-am dat seama ca are dreptate, am observat si eu asta. Ba as merge mai departe si as spune ca ne adresam un te pup si la telefon cu persoane cu care vorbim pentru prima data. Care e treaba cu pupatul? Am devenit atat de pupaciosi declarativ? Pentru ca din fericire e doar o formula, nu ne pupam propriu-zis in majoritatea cazurilor, ci doar alegem pupatul pe vorbe ca formula de bun gasit sau ramas bun. Totusi, ceva nu se leaga. O sa spuneti ca sunt carcotasa. Nu am nimic cu pupatul, doar ca declaratia e inadecvata uneori. Poti sa ii spui "va pup" unei persoane careia i te adresezi cu dumneavoastra? Da, de ce nu. "Vă pup, vă imbratisez, doamna profesoara!" ii poti spune, cred, fostei tale profesoare de romana, pentru care ai o mare afectiune care ar justifica formula cu pupat, dar si un mare respect, de asta ii vorbesti cu dumneavoastra. Dar am auzit va pup intre un consilier si un ministru, intre un ministru si un reporter, intre un jurnalist si directorul unei institutii, la telefon. Reporter: "Perfect, facem interviul maine, multumim pentru disponibilitate, va pup!" Persoana intervievata: "Va dam informatiile, putem sa filmam la ora 3, va asteptam, va pup". Ceva nu e in regula. Mergand mai departe, avem o intreaga istorie cu pupatul, transmitem si pupici, iar mai nou, amuzantul pup, scris cu W. Acum, in sms-uri si mesaje pe retelele sociale un emoticon, un cod din litere pentru pupat, o inima, sunt acceptabile toate daca vorbim cu prietenii. La fel si te pup, kisses, bisou, spun si englezii, si francezii, nu e nimic gresit.