De ce unele persoane îşi dau cu subsemnatul în comunicarea de zi cu zi

Ştiţi discursul ăla amuzant simpatic aşa în care unii oameni vorbesc despre ei la persoana a III-a cu subsemnatul? "Subsemnatul va face cutare sau cutare lucru". "Subsemnatul te sună când ajunge". Adica eu te sun cand ajung. Dar nu, Pentru unii e mai interesant sa se refere la ei insisi cu subsemnatul. Nu am înţeles niciodata care e miza. E mai preţios, mai interesant. În orice caz, e cu totul bizar. Uite de ce. Subsemnatul este, stim cu totii, o formula specifica stitului administrativ. Sbsemnatul, declar asta. Subsemnatul, va rog să-mi aprobati. Lasam la o parte faptul ca si aceasta formulare e foarte bizara. Adica pare ca subiectul care ar trebui sa ceara un acord la pers a 3-a sg se combina cu un verb la pers 1 singular: Subsemnatul va rog, subsemnatul declar. In fine, structura e de fapt acolo: Eu, subsemnatul, declar asta si asta. Asa ca acordul e firesc. Dar nu asta ne intereseaza aici. Nu ne punem prea multe intrebari cand vine vorba de stilul juridic, administrativ pentru ca stim ca sunt acolo multe formule fixate acolo si nu ne asteptam sa fie cel mai firesc limbaj. Deci aceasta structura e perfecta într-o cerere.