Vedere de la ţară - Dobrovăţ, satul stejarilor lui Ştefan cel Mare

Când îţi spune cineva că merită să vizitezi Dobrovăţ, comună pusă pe hartă la vreo 30 de kilometri de Iaşi, nu prea îţi vine a crede că mai găseşti ceva care să te mire, să te încânte. Deşi un prim indiciu ai avea că ceva e special, chiar de la intrare, unde ţi se aliniază, ca o gardă de onoare, codrii pe care îi treci minute bune în revistă. Mândria satului e mânăstirea, cu biserica bijuteerie din mijloc. E ultima ctitorie a Marelui şi Sfântului Ştefan. Te ademeneşte în liniştea ei cucernică ca o chemare molcomă la vecernie. Şi te absoarbe cu totul. Din vremea lui Ştefan nu au rămas doar legendele ori hrisoavele. A mai supravieţuit şi o comoară, de prea puţini ştiută. Din mijlocul obcinelor molcome se decupează siluetele războinice ale unor stejari care au câştigat toate bătăliile: cu furtunile năpraznice, cu crivăţul ucigător şi, mai ales, cu timpul!