Unul dintre punctele de referinţă din evoluţia transportului public din Bucureşti este fără îndoială construirea singurei reţele de metrou din România. Metroul din Bucureşti este poate elementul pe care fiecare locuitor al Capitalei l-a folosit măcar o dată, pentru că potrivit datelor statistice, nu mai puţin de 600.000 de oameni sunt transportaţi zilnic de metrou. Povestea metroului românesc începe cu mult înaintea construirii primei galerii de transport subterean din România. Dacă prima linie de metrou din lume a fost inaugurată în Londra în urmă cu un secol şi jumătate, în ţara noastră, primele planuri de construire a unei linii de metrou apar cinci decenii mai târziu. Regimul comunist preia ştafeta construirii reţelei de transport subteran în Capitală, iar la începutul anilor '50 s-a emis o hotărâre a consiliului de miniştri care viza înfiinţarea institutului de proiectare şi a direcţiei generale a metroului din Bucureşti. Construcţia reţelei de transport a fost sistată pentru că metroul trebuia să aibă şi funcţia de apărare, spre a fi folosit ca adăpost împotriva bombelor în caz de război.