Personalităţile culturale au mesaje de speranţă pentru viitorul României. În an centenar ei cer liderilor ţării să renunţe la discursurile dezbinatoare şi să apeleze mai des la toleranţă. De regulă, în momentele în care spațiul public este dominat de efervescența unor sărbători mai mult sau mai puțin înțelese, aleg echilibrul unei bucurii discrete, traită sincer și simplu, printre ai mei. Dar astăzi, când celebrăm o sută de ani de la Marea Unire, este natural să ne împărtășim emoțiile cu toți românii, amintindu-ne cu recunoștință de Ion Constantin Inculeț (președintele Sfatului Țării care a votat unirea Basarabiei cu România), Iancu Flondor (președintele Consiliului Național al Bucovinei care a decis alipirea acestei regiuni la Regatul României), Alexandru Vaida-Voevod (cel care a proclamat în Parlamentul de la hotărârea românilor transilvăneni de se uni cu Țara-Mamă), Regele Ferdinand I, Regina Maria, Ionel Brătianu, Iuliu Maniu și de toți ceilalți români iluștri, menționați sau uitați în manualele de istorie, care au avut curajul, forța și inteligența de-a construi România Mare. La aniversarea Centenarului Marii Uniri este firesc să ne bucurăm împreună și, în egală măsură să ne asumăm responsabilitatea de a nu mai risipi ceea ce au adunat uriașii noștri înaintași.