Rochia albă la care visează toate fetițele, vălul și diadema, nu au fost alegerile firești pentru căsătorie până în secolul 19. În 1840, Regina Victoria a „încălcat” normele vestimentare și a preferat rochia imaculată celor colorate, purtate de cele mai multe doamne.

În secolul 18, albul era o culoare destinată doliului, permisă mireselor în cazul în care pierduseră pe cineva apropiat de curând. Altfel, majoritatea își alegeau pentru ziua cea mare cea mai extravagantă rochie din garderobă. Culorile erau preferate albului, pentru că puteau fi purtate de mai multe ori pe an.

Totul s-a schimbat odată cu nunta Reginei Victoria cu Prințul Albert. Aceasta a comandat o rochie din mătase grea și dantelă, cu aplicații colorate ce semnificau florile de portocal, un simbol al fertilității. În loc de o diademă, Victoria a purtat o coroniță din aceste flori, care i-a ținut în loc vălul. Conducătoarea Marii Britanii a accesorizat outfitul cu un colier și cercei cu diamante și o broșă cu safire dăruită de Albert. Pantofii erau asortați cu rochia iar trena măsura 5.5 metri lungime.