1. Caută să comunici pe înțelesul lui

Ce înseamnă asta, mai precis? Înseamnă că nu trebuie să îi îngrădești libertatea de exprimare și să îl inviți la conversație pe un ton prietenos, fără intenția de a modifica ceva în gândirea lui.

Adolescenții au un soi de radar pentru asemenea intervenții din partea părinților și blochează imediat comunicarea. Arată-i că, deși adolescența ta s-a petrecut în cu totul alte vremuri, știi ce simte și ce își dorește. Împărtășește-i povești sincere despre experiențe, reușite și, mai ales, eșecuri, și așa îi vei câștiga încrederea.

Dacă nu îți amintești prea multe despre vârsta dilemelor, apelează la un truc: cărțile, dar nu orișice cărți. Indiferent dacă este (sau nu) pasionat de citit, va devora de-a dreptul cea mai populară carte pentru adolescenți. „Violetta. Jurnalul meu. 3 ani împreună“. Asta pentru că noul jurnal al Violettei, inspirat din sezonul al treilea al serialului TV cu același nume, aprofundează tema relațiilor la vârsta adolescenței și abordează probleme pe care le întâmpină adolescenții astăzi, cu scopul de a netezi drumul protagoniștilor și a cititorilor către maturitate. Dincolo de asta, este o carte care se îndepărtează de cele din curicula școlară prin design și ilustrație, după câte ne dăm seama de pe litera.ro. Iar asta înseamnă o lectură ușoară, savuroasă și utilă.

2. Evită să justifici niște cerințe prin statusul de părinte

Pe vremuri nu prea exista negociere între părinți și copii. Copiii erau indispensabili la casa omului pentru că munca pământului era una grea și, oricât de rău sună asta, copiii erau o investiție. La vârsta adolescenței, ei puteau să-și câștige independența doar prin muncă asiduă. Astăzi, pe de altă parte, situația stă cu totul altfel, cel puțin pentru adolescenții din mediul urban, a căror singură responsabilitate este să învețe.

Tu știi, însă, că pe lângă o educație bună, copilul tău o să aibă nevoie să știe să gătească, să mențină ordinea în jurul său și să facă, din proprie inițiativă, curat astfel încât atunci când va fi timpul să plece la facultate, să se descurce. Tu îi vrei așadar independența, o dorința minunată din partea unui părinte, dar nu vei reuși asta dacă mijloacele prin care vrei să ajungă acolo înseamnă supunere și reguli stricte.

O noutate pentru tine s-ar putea să fie că nu e nevoie să fii pisăloagă și să îți chinui copilul cu cerințe prin justificări dictatoriale precum „câtă vreme stai sub acoperișul meu, faci ce îți spun eu!“. Trebuie să te liniștești - toți copiii care au crescut într-un mediu curat și armonios își vor dori ca în casa lor să fie la fel. Asta înseamnă că se vor descurca doar dacă vei reuși să fii un bun exemplu. Un bun exemplu înseamnă și că te poți bucura de ajutorul lor la curățenie, doar că trebuie să-I faci să și-o dorească la fel de mult ca tine. Iar aici, fiecare mamă își cunoaște cel mai bine copilul și știe ce anume îl motivează.

În concluzie…

Cu fiecare an care trece, adolescenții au cu totul alte nevoi iar părinții sunt copleșiți de ideea că nu vor reuși să țină pasul cu evoluția copilului. Cheia unei bune comunicări în aceste condiții este o atitudine curioasă (dar nu intrusivă) și încercarea de comunica cu adolescentul ca și cum ai comunica cu un prieten căruia vrei să îi fii mereu aproape.

Sursa foto: pixabay.com