1. Colicile. Mămicile suspectează că bebeluşul are colici atunci când are crize de plâns intense şi îşi freacă picioarele. Acestea sunt, de fapt, dureri abdominale cauzate de dezvoltarea insuficientă a sistemului digestiv (producerea unei cantităţi mici de fermenţi). Micuţul poate fi alinat prin masarea burticii, ţinerea lui lângă pieptul mamei oferindu-i căldură, legănarea sau chiar consumarea unui remediu natural menit să îi calmeze durerile (ceai de muşeţel).

2. Vărsăturile. Sunt secvenţe obişnuite din viaţa unui sugar. De obicei, apar după masă şi sunt datorate supraalimentaţiei ori a indigestiei. Stomacul bebeluşului poate face nazuri, nesuportând proteinele din lapte şi ca reacţie apare regurgitarea. Este bine ca bebeluşul să fie hrănit mai des şi cantitatea de lapte să fie mai mică. Totodată, evitarea vărsăturilor se poate realiza şi prin poziţionarea copilului pe burtă sau pe o parte (încercaţi acestă metodă doar după ce consultaţi medicul pediatru).

3. Alergiile. Pot apărea ca o reacţie de hipersensibilitate a bebeluşului la contactul cu un factor deranjant ( alergeni). Cele mai frecvente sunt cele datorate alimentaţiei, în primele luni, cauzate de componenţi ai laptelui (proteine, lactoza) şi apoi după diversificarea hranei. Se recunosc după existenţa vărsăturilor, mâncărimii, diareei, umflării buzelor, etc,.

4. Otitele. Sunt infecţii ce apar ca urmare a acumulării de lichid în urechea medie. Ca măsuri de prevenire ar fi expunerea cât mai puţin a bebeluşului la un mediu încărcat (fum de ţigară), spălarea mâinilor, vaccinarea. Se tratează prin administrarea de antibiotice şi decongestionante.

5. Constipaţia/Diaree. Sunt afecţiuni comune ce apar la bebeluşi în momentul în care se începe diversificarea hranei. În primul caz, nivelul de lichide scade, iar frecvenţa scaunelor este mică. Diareea este opusă constipaţiei, manifestându-se prin eliminarea de scaune dese şi apoase.

6. Febra. Se întâlneşte în cazul infecţiilor din organism cu diverse surse de infecţie (viruşi, bacterii). Bebeluşul luptă cu infecţia prin formarea de anticorpi specifici. Temperatura la sugari se ia cu ajutorul unui termometru medical pe cale rectală sau orală. Temperatura normală trebuie să fie cuprinsă între 37 şi 37,5 grade C. Dacă acestă temperatură este depăşită, atunci se poate spune că bebeluşul are febră. Scăderea acesteia se poate realiza prin ingestia de lichide, administrarea unui medicament cu rol în scăderea febrei sau băiţă.

7. Eritemul fesier. Este o reacţie de înroşire şi iritare a pielii ce este acoperită de scutec. Apare ca rezultat în urma diversificării hranei, atunci când se schimbă şi aciditatea scaunelor. Prevenirea şi tratarea lor se face prin unguente pe bază de oxid de zinc, spălări repetate şi perioade de timp în care pielea micuţul este lăsată să respire (fără scutec).

8. Icterul. Afecţiune ce se manifestă prin colorarea pielii în galben a bebeluşului. Este cauzată de balansul dintre producţia şi eliminarea bilirubinei. În mod normal, bebeluşii au icter după primele zile de viaţă şi, de cele mai multe ori, se rezolvă de la sine. Dacă nu, se intervine prin fototerapie.

9. Răceala. Este o infecţie a tractului respirator, care la bebeluşi se manifestă prin febră, vărsături, refuzarea alăptării, diaree, congestie nazală, etc,.

10. Rahitismul. Se datorează unui dezechilibru mineral, existând carenţă de vitamina D care se ocupă cu reglarea absorbţiei de calciu necesar mineralizării oaselor şi evitarea deformării acestora. Prevenirea lui se face prin dozarea unor cantităţi suficiente de vitamina D în lapte şi expunerea pe o perioadă de timp la soare.

Sursa: bebee.ro