Ce arată studiile și statisticile despre situația copiilor abandonați din România
Publicat pe 21.10.2019 la 20:47 Actualizat pe 21.10.2019 la 20:58
În total, un număr de 53.393 de copii se află în grija sistemului de stat. Deoarece acesta este de cele mai multe ori incapabil să gestioneze și să se ocupe de bunăstarea copiilor, ONG-urile contribuie în mod semnificativ la îmbunătățirea vieții acestora.
Copiii din România care sunt abandonați în centre de plasament reprezintă cel mai vulnerabil segment al societății, iar statul nu încurajează în nicio formă adopțiile. Piedicile birocratice și înaintarea anevoioasă a cererilor de adopție sunt doar câteva dintre motivele pentru care copiii din grija statului au puține șanse de a se integra cât mai repede într-o familie.
Ce spun numerele
Copiii ajung în centrele de stat în urma unor evenimente precum decesul părinților și lipsa altor tutori sau când părinții ajung la închisoare, în procent de 65%. 31% dintre copii sunt însă părăsiți imediat după naștere sau sunt lăsați în spitale după numai câteva luni de viață. Există un număr de copii care sunt părăsiți direct în stradă, iar pentru mai puțin de 1% dintre ei, nu există niciun fel de date în statistici. În total, un număr de 53.393 de copii se află în grija sistemului de stat. Deoarece acesta este de cele mai multe ori incapabil să gestioneze și să se ocupe de bunăstarea copiilor, ONG-urile contribuie în mod semnificativ la îmbunătățirea vieții acestora. Deși România investește 1,7 din PIB în fiecare an pentru copiii abandonați, condițiile lor de viață sunt mult sub normal.
Viața din centrele de plasament
Studiul făcut de senatorul Vlad Alexandrescu și publicat sub forma cărții Copiii lui Irod. Raport moral asupra copiilor lăsați în grija statului atrage atenția asupra traiului pe care aceștia îl duc. De la umilințe din partea îngrijitorilor sau asistenților, la violențe și privare de drepturi, viața unui copil abandonat nu devine mai ușoară odată ce este preluat de stat. Abilitățile cognitive și procesul de învățare sunt descurajate de practici care urmăresc să îi transforme pe copii în ființe fără vlagă, opinii sau bucurii. Unul dintre tinerii dintr-un centru de plasament declară că a fost pus sub un tratament de către medicul psihiatru din cauza comportamentului neadecvat. Asistenții l-au prezentat în fața doctorului care i-a prescris medicamente antipsihotice despre care spune că l-au transformat într-o legumă. În situațiile în care acești copii prezintă semne de afecțiuni psihologice, este necesar să urmeze indicațiile unui psihoterapeut care trebuie să încerce toate metodele de a-i ajuta, înainte să ajungă la psihiatru, care să recomande tratament medicamentos. Psihologii, însă, sunt aproape inexistenți în centrele de plasament din România, iar Vlad Alexandrescu scrie în studiul său despre cum nu se apelează nici la servicii externe în asemenea cazuri.
Integrarea în societate
Copiii din centre se lovesc de greutăți atunci când merg la școală și trebuie să țină pasul cu ceilalți. Pentru că nu sunt încurajați și nu primesc educația necesară după ce pleacă de la ore, aceștia rămân adesea în urmă și renunță la școală. Cei care se află sub tratament medicamentos nu se pot concentra, iar învățătorii și profesorii nu au destul timp să se ocupe de ei în mod special. Odată ce se retrag de la școală, pierd și contactul cu alți copii de vârsta lor cu situații diferite și sunt limitați la viața din centrul de plasament. Când împlinesc 18 ani, trebuie să încerce să se integreze în societate, fără cunoștințe de bază despre mediul în care vor fi nevoiți să se descurce.
Procesul de adopție
În România, procesul de adopție este anevoios și poate dura chiar și câțiva ani. În 2018, însă, legea adopției a fost modificată. Până atunci, era nevoie de semnăturile rudelor de până la gradul IV ale copilului, care declarau astfel că nu doresc să îl adopte. Acest lucru era de multe ori aproape imposibil, deoarece datele despre aceste rude nu existau în sistem și, astfel, cei care doreau să adopte ajungeau să renunțe la proces după perioade prea lungi de așteptare. Guvernul a scos această cerință din procedura de adopție și a prelungit valabilitatea atestatului de persoană sau familie aptă să adopte de la 2 la 5 ani. Familiile care adoptă primesc și indemnizații, în funcție de numărul de copii adoptați, dacă iau în familia lor mai mulți frați sau surori și dacă adoptă un copil cu handicap. Familia adoptivă primește în jur de 1.500 de lei pentru un copil adoptat cu adaosuri între 500 și 900 de lei în funcție de factorii menționați mai sus. Acest proces nu este imposibil, însă cei care își doresc să adopte trebuie să se înarmeze cu răbdare și să înfrunte un sistem complicat.
Situația copiilor instituționalizați nu este nici pe departe perfectă și există multe aspecte care trebuie schimbate în totalitate sau desființate. Toți cei care își doresc să schimbe soarta acestor copii se pot implica prin acte de caritate prin intermediul ONG-urilor sau pot începe procesul de adopție prin serviciile asistenței sociale din România.
Sursa foto: unsplash.com
